– Nu mă ridicaţi. Întoarceţi-mă să-mi văd inima mea, sufletul meu pe care l-am iubit ca pe ochii din cap şi nici măcar nu ştiu de ce merit acest tratament din partea lui.
Cu ochii în lacrimi, stând într-o rână, se uita mut la ce a avut şi-a preţuit el cel mai mult în lumea aceasta, la Relu, la copilul SĂU. Relu s-a apucat să fugă urlând pe deal, spre Purcăreţ…
În spital medicii s-au întrecut pe ei, dar trupul lui Buia Toma era prea răblăgit de munca grea şi nesănătoasă, de viaţa care-a dus-o, pentru ca medicamentele să mai poată lupta şi învinge atâtea boli şi suferinţe câtea avut de îndurat.
În iarnă Buia a murit.
Deasupra casei, sub galeria lui de la Purcăreţ, pe un dâmb din deal l-au aşezat până la a doua ÎNVIERE.
Relu a fugit de ruşinea lui, de grozăvia faptei săvârşite. A muşcat mâna celui ce i-a dat să mănânce. L-a lovit pe acela care şi-a rupt din pâinea ce-a dus-o la gură ca să-l hrănească pe el, să-l înveţe pe el, să-i facă casă, să-l bage în rândul oamenilor. Aşa a ştiut el să-i aducă mulţumire omului care a făcut orice numai lui să-i fie bine şi Doamne ce a putut face! Nu-şi poate explica gestul, dar de când a fost pus pe şomaj parcă i-a întunecat Dumnezeu minţile şi viaţa. Sănătos era, exceptând unicul beteşug. Ar fi putut cosi, face lemne, vinde lemne, tăia şi crăpa lemne. În vecini era un om mai în vârstă care plătea muncile ocazionale necesare gospodăriei, ar fi putut zidi case, tencui, ori ce lucru trebuia făcut îl putea face, sănătate avea, numai faptul că l-au pus pe liber îl umilea. Toate aceste treburi le-a făcut şi cât era în serviciu fiind priceput, harnic, dar acum nu le mai putea face, nu-şi mai găsea liniştea interioară, liniştea în casă. Îi lipsea trezitul la oră fixă, plecatul la lucru indiferent de vreme. Îi lipsea acea disciplină a muncii în care a crescut, el nefiind capabil de opţiuni. În zilele când nu era de serviciu, când era sărbătoare, trăgea câte o beţie cu toţi prietenii. Acum era liber zi de zi şi habar nu avea cum să procedeze. După ce a umblat pe dealuri vreo două zile, s-a văzut în apropiere de Halmeu. Acte nu avea la el,. a trecut graniţa ilegal în Ungaria. S-a dus la minele din Salgatorian. Acolo a mai găsit şi alţi ortaci, au pus chezăşie pentru el şi a muncit mai bine de un an.
Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: nascuti in timpul... altora
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.