Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor:

– Domnule Buia, te compătimesc şi eu alături de ceilalţi, îl îmbărbătă tizul Toma, dar şi speranţa noastră-i în noile alegeri când ăştia care acum ne-au pauperizat vor deveni amintiri, crede-mă că nu mi-aş fi închipuit că pot fi atâtea necazuri pe capul omului până nu ni le-au făcut ei şi fără ca în prealabil să ne facă instructajul. Poate lor acuma le este bine, dar blestemele mamelor necăjite cu mulţi copii sau văduvelor îi vor ajunge undeva. Să nu ne pierdem speranţa în Domnul, că el plăteşte fiecăruia după merit.
Aşa cum v-am spus mai înainte, pe băiatul ăsta, pe fiul meu Relu, l-am iubit şi-l iubesc nespus de mult. Am observat orice schimbări la el încă de pe vremea celor doi împuşcaţi. Oamenii ziceau că El ar fi dat decretul acela, dar mulţi erau convinşi că atâta răutate numai Ea ar fi putut împrăştia. Era o perioadă oarecum de maximă propagandă şi ideologie, perioadă care corespundea cu fuga fiului unui membru al Comitetului Central în Vest, perioadă când doamna ministru a învăţământului a fost destituită şi nu numai ea pe motive de “meditaţie transcedentală”, care era asociată cu o sectă politică. Deci toate aceste măsuri cuprinse în acel Decret trebuiau să “sporească coeziunea şi unitatea politică în jurul C.C.-ului”. Nu ştiu cu cât s-au sporit şi s-au unit în jurul C.C.-ului dar, cum bine ştiţi, trebuiau date exemple imediat, exemple care trebuiau să fie înfierate în organizaţiile de bază. Una dintre cerinţele acelui neuitat decret era şi: “dacă faptele unui membru al unui colectiv aduce prejudicii morale sau materiale acelui colectiv, colectivul poate dispune extirparea răului din rădăcină”. Cu alte cuvinte; să fie dat afară din serviciu cu “litera i” de nu mă înşel, literă care-i asigura neangajarea la nici o unitate din ţară.
Poate astăzi se zâmbeşte la acel gând, dar au fost daţi afară directori de şcoli şi trimişi “în producţie”. Ce poate face un profesor în industria constructoare de maşini? Atunci multă lume s-a văzut “înfierată” şi dată afară din serviciu. La unităţile miniere nu erau oameni care să fi avut veleităţile mai sus amintite şi atunci ca să dea şi ei un exemplu au căutat una două persoane ce urmau să fie “înfierate”. Una dintre ele era un tânăr ajutor de miner, coleg şi prieten cu fiul meu.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.