Ca să nu ne taie la subsuori cum îngheţau, ne tot ridicam mâinile pe măsură ce îngheţul ne cuprindea, pe noi, pe hainele ude de pe noi. Când ajungeam acasă, mâinile ne erau orizontale, la nivelul umerilor. Eram nişte cruci îngheţate. Nici pomeneală să putem deschide uşa. Băteam cu cizma în uşă, ne trăgeam un pas, doi în spate, ieşeau nevestele, ne roteau ca să ne poată băga în casă şi să nu alunecăm, altfel ne puteau rupe orice din noi şi ne trăgeau înăuntru. Trecea un timp în care stăteam în covată să nu curgă şmuca (ocru) pe preşuri că se ardeau din acizii care-i conţineau. După ce ne cădeau braţele pe lângă noi, ne dezbrăcau cu grijă ca odată cu hainele îngheţate să nu ne rupă şi pielea prinsă de ele.
Acum încep să se simtă urmele zilelor când deveneam cruci îngheţate. A fost o perioadă grea, dar a fost poate cea mai frumoasă din viaţa mea de minier. Femeia mea, femeia cu care m-am căsătorit, avea patru copii, dintre care numai unul era băiat. Mi-a plăcut tare mult de el cu toate că nimeni nu mi-a reproşat că nu mă port ca un tată adevărat cu copii soţiei, pe băiatul acesta-l iubeam aşa cum cred că l-aş fi iubit pe propriul meu copil. Îmi era drag ca ochii din cap. Era aspru la lucru, săritor, iute-n decizii şi de a lui drag “mi-am rupt din curte” şi i-am făcut casă lângă casa mea să-mi fie aproape, să-l am tot timpul lângă mine. Îl adulam, atât de drag îmi era. El era totul pentru mine, el îmi va purta numele şi renumele meu după ce n-oi mai fi. Îmi plăcea să-l ştiu aproape, să-l am tot timpul lângă mine, de aceea l-am luat lângă mine în echipă şi l-am învăţat meseria de miner. Îl foloseam oriunde aveam nevoie de el că era tare aspru, învăţa repede şi chiar la motoare se pricepea foarte bine şi de n-aveam compresorist pe el îl trimiteam să le pornească, să ne dea aer. Nu aveam conducte, el mi le prelungea ca să putem găuri. În toate se descurca minunat şi toată lumea-l preţuia şi pe toţi îi mulţumea. E un băiat deosebit, încheie Buia.
Pe malul Izvorului cu şmucă se profila un mai vechi restaurant. Ioan, celălalt invitat al lui Toma, face o oarecare constatare, care şi pe noi ne-a şocat: