La un an sau poate doi, s-a zvonit ceva care ar fi putut fi un posibil răspuns la neformulata întrebare. Cândva, demult, când Pavel era un holtei tânăr şi frumos, a avut o delegaţie în satul de baştină al Iulicăi, care era proaspăt măritată. Întrucât soţul Iulicăi în acele zile nu era acasă ea şi Pavel s-au cunoscut şi s-au plăcut. Din acea dragoste a ieşit un copil, acum este la liceu. Partea comică a lucrurilor este că Pavel n-a recunoscut-o pe Iuli, cea din tinereţile sale, care şi atunci i-a frânt inima, numai după ce i-a sosit bărbatul. Atunci situaţia a devenit penibilă. Dacă Juli nu l-a prins în mreje în tinereţe, Pavel n-a mai putut evita acum acest lucru. Astfel s-a încheiat viaţa unicului bărbat, burlac convins (până la Iuli) pe care l-am cunoscut şi care a fost îndrăgostit de două ori în viaţă de aceeaşi femeie la vârste diferite. Deci persoanele ce se văd acum în acea curte, casă sunt rudeniile Iulicăi, femeia care i-a deschis apetitul de viaţă al lui Pavel, dar şi uşa mormântului. Şi după cum se ştie: nimeni nu-şi clădeşte fericirea pe nenorocirea altora. Fiul cel mare al Iulicăi, a aflat cine-i de fapt tatăl lui, adică Pavel, cum s-a purtat tatăl-său şi maică-sa cu el şi le-a dat un ultimatum. Ca moştenitor al lui Pavel, ea Iulica, mama lui, şi cu soţul ei să-i părăsească casa şi averea lui.
– Bietul om, nu se putu abţine profesorul, a trăit o viaţă plină, neavând nici o grijă, nici o lipsă, fără greutăţi, pe pofta sufletului său, dar moartea i-a sosit ca suliţa în sufletul care întâia oară a optat să iubească.
– Asta e. Nu se ştie ce ne mai aşteaptă şi pe noi, completă Toma, tizul lui Buia, în timp ce păşeau agale pe uliţă în vale.
Mergeau încet datorită faptului că Buia se mişca greu. Avea o greutate la mers datorită unui reumatism cronicizat, după munca ce-a făcut-o în mină. De fapt, povestea chiar el, poate ar fi putut ocoli “câştigul” acesta dacă nu s-ar fi dat în exploatare Galeria Purcăreţ în care lucrul nu era mai greu ca în altă parte, dar fiind galerie de coastă, destul de scurtă era cam tot atât de “caldă” cum era şi afară.
Spun asta, continuă Buia, întrucât am început să lucrăm la această galerie toamna şi a dat Dumnezeu şi o iarnă destul de geroasă. Oricum ar fi fost iarna în altă parte, aici pe Handal trage un curent groaznic. Ieşeam afară din schimbul II uzi leoarcă. Hainele începeau să îngheţe pe noi.