Începea să-i facă nenumărate cadouri şi din ce în ce mai scumpe, mai substanţiale, până într-o zi, când nemaiştiind cum să procedeze i-a propus să se căsătorească cu el. Dacă face pasul acesta îi pune tot ce are el, casă, avere pe numele ei. Nici aşa se pare că n-a sensibilizat-o prea mult pe Iuli, care se părea că în ultimul timp n-o prea încânta nimic, dar Pavel, în dragostea lui oarbă, considera că Iuli nu-l crede capabil de acest gest, de aceea poate-i aşa de inabordabilă din acest punct de vedere. Or mai fi trăit vreo lună în asemenea fericire, dar de această dată în casa Iuliei, întrucât Pavel “a trecut” tot avutul şi casa pe ea. După ce a comis acest act, după această dovadă irefutabilă de dragoste, la câteva zile îi apare un tip. Pavel, îndatoritor şi politicos, l-a invitat în casă, l-a omenit şi văzându-l străin, i-a propus să înnopteze la el. Seara Pavel a plecat la culcare aşteptând-o pe Iuli. Văzând că nu mai vine, s-a dus după ea, rugând-o să vină la culcare. Iuli i-a răspuns:
– Pavele, cum crezi că mă voi culca cu tine de faţă cu soţul meu?
– Iuli dragă, despre ce soţ vorbeşti?
– Emil, bărbatul pe care l-ai poftit în casă-i soţul meu.
– Ce vorbeşti femeie?!
– De nu crezi pot să-ţi arăt certificatul de căsătorie. Îi sunt nevastă.
Pe Pavel numai că nu l-a lovit damblaua. În asemenea situaţie nu mai avea ce replica. A iubit o singură dată în viaţă şi atunci o femeie măritată. Până acum nici nu a dorit să ştie ce a făcut această femeie în 35 de ani de viaţă ai ei, cu toate că acestea se puteau lămuri de-ar fi dat un singur telefon.
Soţii, reîntâlnindu-se, au dormit, cum era şi firesc, împreună. După vreo câteva ore le-au sosit şi copiii, neamurile… Familia s-a reîntregit. Pavel s-a retras în bucătăria de vară, el devenind tolerat de familia Iulicăi, care-i administra şi-i consuma propria lui avere.
După acest afront al vieţii şi prostiei, Pavel a mai trăit vreo 8 luni apoi, cu sufletul negru de supărare, a murit. În urma morţii sale şi a răsuflării vieţii celor doi, a rămas o întrebare nepusă: Cum a fost posibil că Pavel n-a mişcat un singur deget măcar pentru recuperarea averii luată prin şantaj de acea femeie? Adică pe aceasta ce-o vedeţi în curte, preciză Buia.