La restaurant se cântă o romanţă, se mănâncă, se cântă disco, se dansează. Atunci când s-a dat telejurnalul de noapte se culcă, sună ceasul dimineaţa…
Poate că nu este aşa precum văd eu viaţa lor, poate le-a intrat în obişnuinţă şi morala aceasta pare a fi conduita omului modern! Dar pe mine aceste vorbe nu mă încălzesc. Hai să luăm un om de la oraş şi să-l ducem la ţară, unde nu se cere cunoaşterea unei singure meserii, aşa cum a învăţat el la şcoala profesională din oraş, ci i se cer vreo câteva zeci de meserii. Nu va muri el de foame?
Mai ştie el acele îndeletniciri ancestrale ale bunicilor prin care să-şi facă o casă, o gospodărie, ce trebuie să facă cu o vită care a mâncat trifoi, să nu piară, ce se face cu un porc care nu mai mănâncă? Ştie el să trateze o boală cu ceea ce are el în casă?
Vezi, sub deviza că l-am luminat, am impresia că el de fapt a decăzut din preocupările ancestrale ale omului! Sigur că unii dintre ei fac lucrurile acestea mai bine sau mai rău. Că fiecare om are capacitatea lui, dar se cunoşteau şi se făceau. De asemeni mă îngrozeşte şi faptul că au rămas puţini dintre aceia care mai ştiu citi un calendar. Pentru mulţi calendarul este o înşiruire de cifre, o însumare de zile. Puţini sunt cei care ştiu că un calendar, şi eu voi vorbi de cel ortodox, înseamnă istoria neamului, timpul ca dată şi timpul ca formă de manifestare în viaţa morală şi spirituală a creştinului.
Acestea par a fi doar nişte înşirări paleative, dar orice calendar tălmăcit poate fi un volum respectabil de cunoştinţe pentru fiecare şi care acum ne lipsesc tuturora.
Ei bine, domnul meu, un muncitor este în afara acestor lucruri, în plus nu cu puţine zile în urmă sau ani, pe acest drum nu treceau aceste dube cu muncitori, ci nişte carosate cu prelată şi îţi voi desluşi cum se făcea acest transport de muncitori în acele vremuri:
În dimineaţa de care-ţi vorbesc, era un ger cumplit. Unii ziceau că ar putea fi –35oC, alţii –40oC, cert era că frigul era cumplit. Mergând spre locul de unde ne lua maşina auzeam cum trosnesc lemnele din case. Pe atunci nu exista baie la mină. De acasă se mergea cu hainele de lucru pe tine.