Aceste teme erau inabordabile, nimeni nu vroia să-şi divulge eşecurile şi insatisfacţiile alături de ea, mai ales că unii nici nu-şi puteau reveni psihic. Apoi nu cred că exista persoană masculină care să-şi facă un titlu de nobleţe din dispreţul unei femei faţă de el, de persoana lui.
Aşa stând lucrurile, eu neputând vâna nici o informaţie despre ce înseamnă Tiţa în intimitate, am considerat că mi-ar fi potrivită misiunea de a “ajuta” pe aceşti bărbaţi, care-şi neglijează consoartele, noi aceştia făcându-le câte un hatâr nevestelor lor, aveam o misiune destul de importantă, incitantă şi nu se făcea gaură în cer dacă o să cunosc cu o femeie mai puţin: pe Tiţa.
În plus, noi aceştia, “iubăreţii”, nu ne dorim nici un fel de relaţie violentă, întrucât acestea ne scot fizicul din uz şi pierderea era dublă.
Toţi amanţii consideră că este suficientă relaţia lor amoroasă, în care se implică total, celelalte activităţi interesându-i mai puţin sau deloc. Aşa am ajuns la concluzia cuminte să-mi văd de treburile mele, cu toate că am auzit că lângă Tiţa se poate întâlni extazul. Cum toată lumea ştia că pe lângă munţii înalţi există şi prăpăstii şi cum mie nici aerul tare nu-mi place, am renunţat definitiv la această persoană.
Mai cugetam că: dacă mulţi dintre prietenii mei s-ar fi oprit şi ei la aceste simple meditaţii, astăzi ar trăi sau nu ar fi aproape nebuni.
Nu s-a putut. Toată lumea e dornică de afirmare. Era greu de suportat să fii un nimeni aşa că m-a prins vâltoarea şi pe mine şi m-am lăsat în voia soartei… cu toate concluziile rezultate din meditaţiile mele, cu tot drumul meu riguros, cunoscut, într-o zi mă văd în preajma Tiţei.
De fapt mi-am dat seama pentru un scurt moment de acest lucru… cum s-a întâmplat nu ştiu, dar ca să o cunoşti pe Tiţa trebuie să-ţi spun că nu este suficient să te culci cu ea. Aş putea zice că asta doar complică lucrurile. Pe Tiţa trebuie s-o urmăreşti în saloane, la cluburi, acolo se produce ea, acolo stăpâneşte ea.
Nenorocitul de mine mi-am dat seama de vraja ei abia după ce m-am îndrăgostit de ea. Atunci vedeam şi lucrurile pe care alţii nu le vedeau şi simţeam forţa ce-o deţine şi radiază din ea.
Cu Tiţa “am trăit” două luni. De fapt “am trăit” este un fel de a spune. Realitatea este mai crudă. Apartamentul ei era aranjat de un tip versat în problemele de psihologie erotică, în mărirea efectului culorilor asupra psihicului.