În preajma bărbaţilor ea era fenomenul polarizator. Cu toţii se învârteau în jurul ei. Era foarte acaparatoare. Se purta cu toţi bărbaţii ca un despot. Cel care era prins în mrejele ei reacţiona la cel mai mic gest făcut de ea, fiind robit total, aş putea zice că pe viaţă… şi crede-mă “în urma” ei avea nenumăraţi bărbaţi refulaţi şi numărul lor, cel al robilor, creştea zi de zi, seară de seară. Prin aceşti înrobiţi, aceşti îndrăgostiţi nebuneşte de ea, îşi satisfăcea toate poftele. Era de un sadism fără seamăn în această privinţă. În locul unde ea se găsea nu permitea ca o altă femeie să fie curtată, să-i fie egală. Mulţi, foarte mulţi bărbaţi au tânjit, au sperat o firimitură din dragostea ei. Dar nu ştiau că Tiţa avea o singură dragoste, pentru propria ei persoană. Nici o dragoste, nici o idilă a nici unui bărbat nu a atins-o, necum s-o roadă, s-o macine, aşa cum ar fi fost de aşteptat, să aibă un ecou în sufletul ei, o rezonanţă în focul mistuitor al dragostei lor.
Ea era ca stânca. De nepătruns şi cu toate astea cel ce cădea în dizgraţie era un om terminat. Cădea nu numai din anturajul ei, dar îşi pierdea şi prietenii, colegii şi orice afinitate faţă de societate.
Aveai impresia că ea însăşi este moda în dragoste. Bărbaţii, răniţi în orgoliul lor, în Eul lor, terfeliţi căutau în zadar soluţii de relansare în societate şi de multe ori această decădere îi ducea la disperare, unii ajungând până la gestul suprem…
Zâmbetul ei a zdrobit multe destine şi a spurcat multe familii. O văd parcă şi acum cum se apropia cu paşi uşori, maiestuoşi, ca o regină, spre un grup sau altul, îndepărtând pe unii, apropiindu-i pe alţii, prin gesturi care uneori detaşau viaţa de moarte, celor cărora le erau destinate. Aşa era ea atunci…
Dragă Jorj, eu am căutat să stau în umbră, mai corect nu doream să-i atrag atenţia asupra mea. Îmi era foarte teamă că alături de ea voi sfârşi ca un fluture de lampă. Tu şti că în vremurile alea eu aveam oarecare faimă de curtezan, la care ţineam foarte mult.
Nu doream nici un fel de complicaţii în viaţa mea, iar informaţiile despre ea, de la bărbaţii refulaţi, dădeau de înţeles că era imposibilă orice referire la întâmplările petrecute cu ei, la nenorocirile din viaţa lor intimă.