Din aceste motive ar fi dorit să arate ca măcar o dată în viaţă să fie şi el cel mai bun, să fie şi el cel mai mare, dacă prin statură nu se putea să facă acest pas, măcar prin rezultatele muncii sale să crească.
Trebuie să spun că tipul ştia meserie. Elevii lui erau în anul III de liceu şi ei erau deja voleibalişti de performanţă. La selecţia de recrutare când au format echipa, cel mai mic dintre ei avea înălţimea de 1,95 metri şi treaba mergea spre foarte bine.
Omul acesta despre care vorbim acum parcă avea mustaţă şi numele-i era ca al unui cabaret parizian. Nu Moulin Rouge, unul la fel de renumit. Acum îmi scapă, poate pe parcurs o să-mi amintesc.
Tipul era cel mai bun din echipă. Faptul că-l putea lua “la subsuoară” pe antrenor îşi permitea să fie obraznic cu el şi cu arbitrii. Abateri care-l duceau la colectarea multor cartonaşe roşii pe teren.
Profesorul respectiv, antrenorul, fiind coleg cu mine mi s-a confesat. Poate nu cu gândul de-a primi o sugestie din partea mea, ci doar să-şi spună şi el cuiva păsul. Evident eu l-am ascultat, dar necazul său se perpetua în continuare. I-am sugerat o soluţie. Să-l scoată din lot pentru 1-2 meciuri.
Primul meci era cu Liceul Andrei Mureşanu din Dej, echipă care era pe primul loc din grupă şi dacă “treceau” de ei plecau în turneul final pe ţară. Astfel visul antrenorului–profesor s-ar fi transformat în realitate. Cum să-ţi permiţi să nu-l introduci în echipă pe cel mai bun component, la cel mai greu meci pe care-l avea? Odată introdus, el şi-a făcut “numărul” şi din cauza lui, a impertinenţei lui a fost dat afară. Meciul s-a jucat în cinci. Evident că a fost pierdut şi cu asta toate visele profesorului s-au spulberat. De acum toate măsurile ce vor fi luate vor fi tardive. Profesorul l-a mai tolerat la echipă, dar în timpul cât era el în lot relaţiile lor se erau pe muchie de cuţit.
N-am mai urmărit aşa de aproape munca colegului, întrucât neîmplinirile lui mă afectau şi pe mine şi realitatea era că nu prea suportam să văd cum un elev îşi permite să-şi “joace” profesorul după bunul său plac.