De cumva reuşeam să-mi termin mai devreme treburile, sau erau lucrări de aşa natură, mai fugeam o oră-două să mai stau şi cu Maria. Marea tristeţe era că, neavând suficient timp, nu ne puteam permite, nu îndrăzneam să abordăm nici-o discuţie mai importantă nefiind capabili, în timpul ce-l aveam, s-o ducem la bun sfârşit, s-o încheiem. Acest neajuns duce automat la o atmosferă de neîncredere, de neîmplinire, rămânând în discuţie doar lucrurile de complezenţă, care aşa cum bănuieşte toată lumea, erau stereotipe, dar aşa era iubirea noastră. Cu totul altfel se petreceau lucrurile duminica. Da, atunci mai huzuream şi noi. Puteam să profităm şi de un bal, de întâlniri cu alte perechi, mai vizionam un film, şi cred că cel mai important lucru era că puteam lămuri discuţiile care au trenat peste săptămână ori care nu şi-au găsit răspunsuri pe parcursul săptămânii. Toate acestea în tihnă şi pace fără presiunea timpului şi fără teama că vor fi alte discuţii care nu-şi vor găsi răspunsuri care vor da suspiciuni şi supărări în zilele ce vor urma. Deci şi discuţiile din seara aceasta, discuţii “scurte”, s-au încheiat ca toate discuţiile de peste săptămână “în coadă de peşte”. Contribuţia mea la această discuţie, era doar prezenţa fizică căutând dacă se putea cât de cât s-o liniştesc măcar pe Maria dacă n-am putut evita această discuţie. Cu toate acestea am ajuns acasă în crucea nopţii. După două ceasuri de somn, soneria deşteptătorului mi-a spulberat visele, deşi ceasul îşi făcea numai datoria. Eram îngrijorat de lipsa de perspectivă. Nu vedeam încă nici o ameliorare din acest ciclu de îndobitocire impus de viaţă: schimb-somn-gospodărie-dragoste. Poate dacă mă voi căsători… Şi n-aş sta pe gânduri dacă aş avea mai mulţi ani, dar la 19… nu se prea fac căsătorii… Poate doar în… Maieru, nu la noi. Prea devreme să-ţi închizi toate “porţile” pe întreaga viaţă… Să nu uităm nici de armată care te răpeşte de lângă tânăra nevastă, căreia-i duci dorul. M-am sculat din pat ca zdrobit, de parcă mi-am pus oasele la “frăgezit” cu o zi înainte. Mă dureau toate cele şi eram buimac de cap. Agale m-am îmbrăcat şi am ieşit din casă. Cum am deschis uşa, am avut senzaţia că mă trăsneşte, aşa m-am speriat de tare. Era o vreme de potop. Ploua cu găleata şi rafalele de vânt urcau apa în locuri incredibile, de unde erau spălate toate lucrurile expuse şi mai puţin expuse.