Se uita soacra la mine ca la cel “departe de casa noastră” murmurând ceva şi făcându-şi cruce. Eu m-am schimbat în mare grabă şi m-am postat în faţa “ferestrei spre lume” care nu “torcea” ca o pisică, ci sfârâia, neavând nici un fel de emisiune. Apoi brusc a apărut semnalul şi abia trăgându-şi sufletul: Dinescu, Caramitru şi în planul 2, Sergiu Nicolaescu, înconjuraţi de un grup mare de oameni agitaţi. Cel mai “sufocat” era Dinescu. Caramitru ni l-a prezentat pe Dinescu, pe care lumea îl cunoştea numai de la “Europa Liberă” unde era prezentată activitatea lui şi faptul că era un dizident în ţară. Cam aşa s-a exprimat Caramitru: “Am venit la televiziune pe un tanc. Dânsul este poetul Dinescu despre care aţi auzit, acum îl şi vedeţi. Doreşte să vă comunice un anunţ foarte important.” Atunci Dinescu, trăgându-şi cu greu răsuflarea, a rostit cam aceste cuvinte: “Ceauşescu a fugit cu un elicopter de pe Comitetul Central la ora 12:55 (s-au era 12:55 când a spus-o). Suntem liberi. Poporul a luat puterea.” S-a apropiat şi Sergiu Nicolaescu care, mai obişnuit cu situaţiile limită, a făcut o deschidere mai amplă a evenimentelor cerând totodată sprijin populaţiei şi armatei (să nu uităm că armata a tras în demonstranţi şi în Timişoara şi în Bucureşti). Pentru mine apariţia a trei oameni de cultură în acele momente tensionate şi pline de nesiguranţă a fost ca un balsam. Dacă m-ar mai fi întrebat cineva pe cine aş fi dorit să văd prima oară în plămada acestei noi lumi care creşte în acele momente, cred că nici o figură de politician, militar, preot, sau ori ce ar fi fost, nu mi-ar fi adus în suflet atâta pace câtă mi-au dat aceşti trei oameni de cultură, oameni credibili, oameni integri, cu mare priză la public.
În Baia Mare, ca urmare a îndemnurilor televizate: “Ieşiţi cu toţii în pieţe şi ocupaţi primăriile”, oamenii au ieşit, s-a format o mare adunare, dar neexistând un lider… aşteptau. După o bună perioadă de timp de discuţii şi controverse, s-a certificat o propunere: “Ne împărţim în două. Un grup ocupă Consiliul Judeţean (Comitetul Judeţean de Partid), iar celălalt grup să ocupe Securitatea.” Nimeni n-a păţit nimic, nu a existat nici un fel de rezistenţă.