– Da, bine. Atunci..b b bă..i, ulll..tr..ra..scurte şi aerosoli, murmura în timpul cât scria pe fişa de proceduri, tratamentul care trebuia făcut şi orele la care se vor efectua.
– Mulţumim, domnule doctor .La bună vedere.
– Sănătate! Da, mulţumim, ne-o dorim şi noi..
Erau uscaţi de apa de ploaie pe la ora 15 când au primit cheia de la camera 307. Femeia, culmea domnule, “auzise deja” că personajul nostru îl cunoştea pe director şi i-a oferit o cameră…la etajul III unei persoane cu un infarct proaspăt. Era cameră separată, nu cu ceapeul, vopsită proaspăt şi el, în afară de procedurile prescrise de medic, mai trebuia în cele trei săptămâni să se antreneze pentru Ciomolugna, urcând cele trei etaje. Poate că omul nostru n-a luat în serios staţiunea aceasta, dar nici cei care deserveau staţiunea nu se omorau cu lucruri serioase. Soţia lui a “scăpat” prima şedinţă de aerosoli, deoarece nu au avut toate medicamentele care trebuiau amestecate. Normal, de unde să ştie oamenii aceştia că va veni nevasta omului, cu asemenea pretenţii, aşa că, dacă tot n-a mai avut ce face, s-a dus ea singură să ducă bagajele până la camera de la etajul III. Exact când s-a aşezat jos, să-şi tragă sufletul, a apărut şi băiatul ei, apoi şi soţul, care printre alte hobby-uri mai scria şi câte-o carte. După ce au servit masa de prânz, unde au avut impresia că au nimerit într-o tabără de copii, atât de mulţi erau sau poate lucrul acesta se întâmpla numai la masă, s-au întors în cameră să despacheteze şi să se pregătească de meciul din Campionatul Mondial de Fotbal pe care-l transmiteau în acea seară, jocul dintre Olanda-Croaţia. Vizionarea s-a făcut în grup la Club, ca după terminarea meciului să constate că au câştigat Croaţii cu 2-1. În camera 307 numai amicul meu era treaz, era incredibilă victoria croaţilor în dauna “portocalei mecanice” .
La deşteptare, cu toţii s-au trezit cu faţa la cearşaf. Afară ploua, reumatismele le acutizau durerile storcând din ei şi “ultima picătură de voie bună”. De fapt, nu a plouat doar în timpul nopţii, ploua deja de două luni şi nici frigul nu se lăsa dus, cu una, cu două. Cum nu era o zi de proceduri, au vizitat ce se putea vizita prin staţiune. Să nu crezi! Nu numai că au întâlnit cunoscuţi, dar au întâlnit chiar şi doi colegi de serviciu. Poate de aia se zice că “lumea-i mică”. Au mai întâlnit şi alte persoane, cu care, de regulă, te întâlneşti doar pe la nunţi. Nu de tare multă vreme, o familie chiar de aici din Sat Şugatag şi-au adus fiul la şcoala unde lucrau cei doi soţi, şcoală care avea şi clasă cu secţie de fotbal. Acum, ştiind că Sandu cu familia erau în staţiune, i-au căutat şi “au ieşit la o bere” la terasa Crăiască-i. S-au bucurat de revedere, dar n-au putut întârzia prea mult, deoarece în acea seară, Campionatul Mondial de fotbal transmitea Finala între Franţa şi Brazilia. Nimeni nu se îndoia de victoria Braziliei şi erau avizi de-o demonstraţie de fotbal cum numai brazilienii ştiu a oferi. Mai mult, oarecum se cam vedeau “puţinele” potriveli care au uşurat drumul echipei ţării gazdă, Franţa, pentru a accede spre sferturi, semifinale şi acum uite-i în Finală.