Sunday, April 05th, 2009 | Scriitor:

Operaţie care ducea la o suprapopulare a staţiunii în prima perioadă, iar în cea de-a doua tranşă le rămâneau paturile goale. La asemenea cerinţe din partea pensionarilor, conducerea Staţiunii a încercat cazarea pe numerele de paturi din camere, neţinându-se cont de componenţa familiei sau de sexul persoanelor. Menţionez că această formă de populare a Staţiunii a rămas din timpurile cât aceasta a fost în paragină şi nu se prea înghesuia lumea să o caute. Aceste stări de lucru se transformau în cazuri cu adevărat aberante de tipul că: într-o cameră puteai afla două familii şi încă două persoane individuale. La reclamaţiile lor, despre adunarea aceasta de tip “deschis”, li s-a răspuns că ei sunt la tratament, şi nu la odihnă. Dacă au primit cazare s-o folosească şi să-şi facă tratamentul, că ăsta-i scopul, celelalte…
I-a venit rândul şi lui Sandu la GHIŞEU. Am scris cu majuscule, deoarece s-a dovedit cel mai important lucru din staţiune. Aici au fost “chestionaţi ca la parchet”, cu toate că din actele prezentate şi tipul de bilet se deduceau toate informaţiile necesare acestor tipuri de proceduri.
– Sunteţi familişti? îl întreabă pe viitorul pensionar al Staţiunii administratoarea.
– Păi, nu se vede?
– Avem doar două paturi. Unul la bărbaţi şi altul la femei
– Doamnă, eu am terminat cu colectivizarea şi socialismul cam de mult. Pentru familia mea îmi doresc o cameră.
– Dacă asta doriţi, atunci aşteptaţi până la ora 15.
– Aştept, dar să nu fie cu CAP-ul.
– Atunci o să am camere. Nu era nici ora 12. Omul s-a dus la medicul staţiunii să vadă acolo ce va putea rezolva. Acesta, persoană rezonabilă, dar adept al zeilor romani, el votând întotdeauna cu Bacus, ceea ce-i dădea o stare continuă de bună dispoziţie de ne împacientare , indiferent de probleme. Spunea cineva că el ar fi fost directorul care a dus băile pe vremuri în faliment. Cu actele lui Sandu în mână, în care scria totul îl întrebă;
– Dar voi cu ce necazuri prin staţiune?
– Domnule doctor, după un infarct, am avut şi-o pareză la faţă, deci…şi un mic cadou din grădina proprie. Pune pe masa doctorului o carte, scrisă de el şi “argumentul de Maramureş”
– Mulţumesc, domnule, şi eu ce proceduri doriţi să vă scriu?
– Păi, la bolile pe care le am, ce ştiţi dumneavoastră că trebuie.
– Noa bine, bine. Deci ..v.vaa.năă, massssaj, ultra sunete şi…atunci, îi vede şi nevasta omului.
– Scumpă Doamnă, pe dumneavoastră ce vă supără?
– Păi…şi femeia aştepta ca el, medicul, să se uite pe fişă, acolo scria totul, dar tipul nu se obosea cu asemenea treburi. Păi.. reumatismul…î îî.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.