Să le promiţi ceea ce ei îşi doresc ca ei să îşi ofere votul. În rest, praful şi pulberea. Aşa că prelungul nostru vis se va mai prelungi probabil, vor mai trece peste el alte sute de ani. De aceea reluarea discuţiilor, care se vede că sunt doar discuţii, nu mai reuşesc să aducă nu ştiu cât entuziasm. Noi, minerii ne-am agăţat de acest proiect ca de-o ultimă speranţă a rezolvării problemei concedierii minerilor şi a dispariţiei mineritului, cu utilajele şi ce aveam în dotare, ne-am fi mutat câţiva ani la acest nou front. Inaugurarea acestui proiect ar fi salvat mineritul şi minerii din zonă. Acei care au fost puşi pe liber puteau ataca lucrările la tunel, cum au ştiut să ne ducă la Metrou, apoi în Bucegi, apoi în minele de cărbune, de ce n-am fi fost buni şi pentru această lucrare, aici, acasă? Să nu punem la socoteală că prospecţiunile au arătat depozite consistente de metale care ar fi refăcut balanţa şi randamentul în minerit. Dar nu că n-au vrut Tunelul,.sau minereurile existente, nu ne-au mai vrut pe noi. Noi, minerii, generaţia aceasta care a dus multe din tradiţiile minereşti mai departe, noi trebuia să dispărem. Să existe o falie între acei care au fost şi cei care vor veni de acum încolo, ca şi legaţi la ochi, ei, care vor trebui să dea alte jertfe de sânge pentru a ştii ce ştiau generaţiile anterioare şi pentru a aduce mineritul LOR la cel care a fost înainte de revoluţie, când eram cunoscuţi în toată lumea şi, cu detaşările făcute de RĂPOSATUL, şi în toată ţara. Prima regulă, dacă vrei să distrugi o societate, este să-i distrugi şcoala. Dacă vrei s-o transformi în generaţie de roboţi, le faci manuale alternative pentru a deruta întreaga societate care nu va mai avea niciodată certitudini. Tot ce va face o să trebuiască să pipăie, să facă apel chiar la acei care exact acest lucru si-au dorit. Şcolile de mineri şi lucrători în minerit au fost desfiinţate şi urgent rebotezate de parcă ne-ar fi fost ruşine că am lucrat cândva în sectorul miner. Unde minerii au fost mai conştienţi de puterea lor, unde-şi cunoşteau drepturile, acolo s-au desfiinţat primele mine. Aici aţi văzut că am pus punct. Eu am pus punct la o frază, ei au pus punct unei activităţi care altădată avea un efectiv de un sfert de milion de români şi fiecare individ aducea un venit statului de circa şapte ori valoarea cheltuielilor statului cu el. Această ramură avea şcoli care însumau circa 150 de mii de elevi, la toate tipurile de şcoli cu tradiţie şi cu oameni pregătiţi într-un mediu deosebit. Acum nu le mai avem. Dar ce să mai vorbim?… De regulă clima de dincoace de Gutâi, faţă de cea de dincolo, presupune o diferenţă de temperatură minimă de circa 5gC, diferenţă, care o simte călătorul trecând dintr-o parte într-alta a muntelui, prin ceea ce înţelege el de “aer proaspăt care i-a inundat plămânii”. Păşind pe pământul Podişului Maramureşului, simţi că eşti cu mult mai înalt ca oricine din locurile văzute până acum. Important este ca să şi simţi nu numai să rămâi cu senzaţia ce ţi-o oferă gratuit Maramureşul. Locuri de vis, locuri de neuitat mai ales de noi aceştia care începem să le uităm.
– Că bine zici.
Sunday, April 05th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: metafore neterminate
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.