Acum tendinţa este de a te depărta de partener şi nu invers. Dacă am fi reuşit să ne învingem micile gânduri meschine şi uneori foarte comode din punctul nostru de vedere, poate am fi trecut la un alt stadiu al căsniciei şi tot aşa mai departe prin toate fazele ce ni le propune viaţa într-o căsnicie, apropiindu-ne de sublim.Aici trebuie să vă mai spun că mă îndoiesc mult de “creştinătatea” multora. În Biblie, Dumnezeu dă o singură rugăciune :”Tatăl Nostru” (vezi Evanghelia lui Matei), dar există precizarea expresă care ne pretinde să trăim în spiritul Bibliei, adică să ne iubim, să facem numai lucruri bune. Prin asta se enunţă crezul creştin, atunci putem rosti aceşti oameni sunt creştini. Acum, ajuns aici, puteţi să mă credeţi că eu am întâlnit acel om, om credincios, un creştin adevărat care ştie a face bine cui trebuie, fără să-l intereseze cât de greu va fi şi câtă muncă trebuie să depună pentru a face acel bine pentru alţii, pentru a le putea oferi stabilitatea care se află în “spatele” oricărui “ bine”. Dar mulţi semeni nu fac legătura vieţii cu credinţa, se poate vedea că nu avem prea mulţi creştini de-adevărat, tocmai pentru simplul motiv că puţini oameni se luptă să trăiască creştineşte. Cu atît mai şocant este fenomenul acesta, când întra devăr Dumnezeu îţi face conjunctura să cunoşti asemenea creştini care sunt persoane incredibile pentru vremurile pe care le trăim, creştini adevăraţi, cum este persoana pe care eu încerc să v-o prezint !. Este scris în cărţi că, celor care sunt născuţi în zodia mea, nu li se oferă nimic uşor sau gratis pe această lume. Munca depusă pentru a realiza ceva nu răscumpără niciodată efortul dobândirii sau preţul acelui lucru, al acelui obiect.După ce l-am întâlnit pe acest creştin, nici o vacanţă din lume n-a fost aşa de reconfortantă ca “munca” ce mi-a revenit din această asociere cu o asemenea persoană care reuşea ca tot ce face să pară a fi lucrul cel mai obişnuit din lume, normal, nesilit şi cu bunăvoinţă. Mă uitam la el şi nu-mi venea a crede că Dumnezeu mi-a pus în cale şi un asemenea om, care automat te face să te întrebi: “Unde sunt ceilalţi creştini?” Poate cândva vom afla sau poate nu. Cert este că ce avem trebuie preţuit aşa cum se cere şi eu încerc să mă străduiesc ca să fiu asemeni lui, acelei persoane căreia-i doresc să cunoască numai fericirea, norocul şi bunăstarea, că le merită pe deplin ! Stând alături de el, realizezi ceea ce tu mai ai de făcut pentru a ajunge ca el, un bun creştin. Sunt foarte puţini oamenii nepreţuiţi pe această lume şi nu mă mir dacă unii nici nu cred că ar exista măcar.
Nu de puţine ori, cu ocazia vizitării unor sate de munte, mă confruntam cu un lucru pe care nu mi-l puteam explica, deoarece ştiam bine felul drept de a fi al bărbaţilor de la munte, a respectului ce-l purtau aceşti bărbaţi familiei şi, în special, soţiei. Cu atât mai mult mă bulversa acel obicei. După multe peripeţii am ajuns şi eu ca Moş Ion Roată să mă lămuresc. Fenomenul acesta, ce-mi părea oarecum şocant, era : de ce soţii, bărbatul şi soţia, care trăiau în satele de munte, nu mergeau alături pe drum, când mergeau împreună? Răspunsul mi l-a dat tot o femeie.