El era încă în “hainele de lup hăituit”, situaţie în care nimeni nu ştia când “va muşca”. Nu avea încredere în nimeni şi nici nu putea concepe că oamenii pot fi şi altcumva decât acei care i-au mâncat sănătatea şi zilele la orfelinat. Simţea o stare ciudată de câte ori o vedea pe sora lui Sandu şi a lui Emil, dar nu putea înţelege ce însemna această stare. Se considera, după lagărul de la orfelinat, un om liber şi pentru libertatea sa, asumată deja, era capabil de orice acţiune nesăbuită. Poveştile între bărbaţii de vârsta lui circulă şi uneori îţi lasă un gust amar viaţa “prezentată în destăinuirile amoroase” ale unui palavragiu care se dă necunoscătorilor un mare Don Juan. Kosma n-a avut alţi dascăli mai buni şi toate cunoştinţele lui în materie de femei erau frânturile de poveşti vulgaro-amoroase cu care se erijau belicoşii aceştia după un deţ de rachiu. A trăit 20 de ani insuportabil de greu, ceilalţi se pare că nu vor fi chiar aşa, dar “toate nevestele-s curve”, deci uite ce-l mai aştepta de acum înainte. Ca om liber, câştiga destul de bine, dar, în afară de a merge la un birt să bea un şnaps şi apoi la gazdă unde era chiriaş, nu realiza ce se putea face altceva în această viaţă. Îi plăcea să citească, dar n-a văzut la viaţa lui mai mult de zece cărţi. Dacă cerea o carte preotului, avocatului, dascălului, colegii te-ar fi tratat că te “dai deştept”, ştiindu-i originea “sănătoasă” de la orfelinat. Atunci şi-a dat seama că nu numai el îi suspectează pe ceilalţi, ci şi el este în vizorul lor: Nu odată s-a întrebat care-i rostul vieţii? Ce rost are să ne năştem ? doar ca să schimbăm chinurile copilăriei cu chinurile bărbatului căruia nevasta-i pune coarne?. La atât se limitează traiul pe acest pământ? Îşi ruga gazda să-i facă toate mâncărurile, şi poate spune că de multe încă n-a avut parte niciodată până acum, să vadă şi el cum sunt şi dacă mai sunt multe pe care el nu le ştie. Mânca foarte puţin, deoarece stomacul lui nu era mai mare decât un pumn după flămânzirile suferite până atunci. Vater, tatăl,său a murit în Primul Război Mondial când abia făcuse 33 de ani. Acum în lume se pregătea un alt război mondial care parcă bătea la uşă, aşa de repede se mergea înspre el Avea şi lucrul acesta poate un singur atu bun. Prieteniile impuse de concentrările care se făceau masiv, se legau mai repede, practic toţi “se aruncau în noi prieteni” de teamă că nu se vor mai vedea. Lumea, parcă la comandă, a devenit mai deschisă sufleteşte, mai interesată de aproapele ei. Şi Kosma s-a împrietenit cu cei doi fraţi cărora Ileana, sora lor, le aducea de mâncare, dar nu ştia ce trebuie să facă dacă are prieteni. Sandu, fratele mai mare al Ilenei ştia ce are de făcut şi într-o sărbătoare l-a invitat la masă. Când a ajuns la masă, numai să moară. În jurul mesei erau ca apostolii, 12 copii, cu părinţii. Kosma n-a vorbit deloc la masă. Nici nu ştia ce trebuie să spună, doar la sfârşit a mulţumit pentru bucatele care erau făcute de una dintre cele cinci fete şi probabil erau şi gustoase.