După ce au făcut cele necesare în asemenea situaţii, pentru prima oră cei doi, Kosma tatăl şi fiul s-au simţit stingheri pe aceste pământuri, pe care nu le-a mers rău, dar dispariţia liantului şi a dragostei oferite de Melania, cu toate bucuriile ce numai ea le-a putut dărui vieţii sale, parcă i-a luat şi sufletul. După multe “dezbateri” pro şi contra, Kosma senior i-a propus locotenentului Kosma să se căsătorească, să-i facă şi lui un moştenitor, că nu mai poate trăi singur cu bătrâneţile lui. Moara aducea venit îndestulător pentru familia lor. E bine de ştiut că aşa înmormântare cum a avut Melania nu s-a văzut pe aceste meleaguri.
Starea dată de bogăţia adunată i-a propulsat în ierarhie, nu numai în cea a satului, dar şi a comunităţii săseşti din Bistriţa. Apoi să ai un fiu de însurat, bogat, frumos şi ofiţer, a adus aproape toată săsimea din Bistriţă şi chiar de pe Valea Rodnei la înmormântarea Melaniei. Aici erau toţi saşi care aveau fete de măritat, fete pentru care locotenentul Kosma era o partidă excelentă. La pomană s-au făcut multe apropouri, dar Kosma bătrânul era detaşat de ele, iar locotenentul, nediscutând nimic cu tatăl-său nu îndrăznea să abordeze această temă în asemenea ocazie neprielnică. O săptămână au tot discutat despre căsătoria lui Kosma junior. Tatăl lui, omul care a cunoscut dragostea Melaniei, acum nici nu vroia să audă ca fiul lui să se căsătorească cu o săsoaică, cu toate că în familia lor nu mai era nici o parte femeiască nemţoaică ce să poată menţine tradiţia şi educaţia germană şi aici.
Pe Valea Bârgaielor, în Prundul Bârgăului şi chiar în Susenii Bârgăului, numele de persoane, în marea lor majoritate erau cromatice. Erau familii ce aveau numele de: Albu, Negru, Roş, Galben şi altele. Unul dintre Galbeni avea o fiică, Anisia, foarte frumoasă, era de măritat şi avea de zestre şi 150 ha de pădure. Vater Kosma nu era sigur dacă o vedea şi pe Anisia sau numai pădurea care era în zestrea ei. Înţelegerea s-a făcut repede şi căsătoria tot aşa. Când a plecat la cazarmă, Anisia i-a spus că ar putea să fie gravidă. Lucru care i-a bucurat pe toţi. Dar”mişcarea” aceasta a lui Vater Kosma, de a-şi căsători fiul c-o româncă, l-a îndepărtat de comunitatea săsească, comunitate care la considerat ca pe un fiu al ei, sau ca pe un frate. Acum era un trădător care nu şi-a căsătorit fiul c-o soră, o săsoaică. În urma acestei alianţe cu “alţii” s-au hotărât şi l-au repudiat din sânul comunităţii săseşti din Bistriţa. Pe Kosma senior nu l-au impresionat “lătrăturile” acestea. El îşi ştia rostul. Apoi, poate că a simţit, dar atât a mai trăit până şi-a văzut prima nepoată, pe Florica şi se pare că a murit împăcat cu el însăşi, cu familia şi mai puţin cu comunitatea săsească. Locotenentul Kosma s-a demobilizat şi a venit să se ocupe de afacerea familiei. Peste încă un an, Anisia i-a făcut un fiu pe care, vă imaginaţi, îl chema tot Kosma. Familia era din nou întregită şi au început să curgă comenzi pentru hârtie, chiar şi din armată. Ponderea o avea hârtia cerată, dar multe alte sortimente erau solicitate. Preţurile creşteau şi afacerea prospera nesperat. Dar creştea şi invidia conaţionalilor saşi. Aşa s-a trezit Kosma cu un ordin de mobilizare la război. Era răzbunarea pe care i-au pregătit-o “ai lui”, deoarece “nu s-a dat de ginere” lor. Atunci n-au ştiut că momentul acela a fost apogeul familiei.