Acum, în casa luată pe o chirie modică casă ce se afla în Bistriţa, foarte aproape de Şugălete, erau, la rândul lor, vizitaţi de oamenii importanţi ai cetăţii şi credeţi-mă că nimeni nu venea cu mâna goală, aşa că nimeni n-a ştiut niciodată când familia lui Gross Papa a trecut de acele momente de sărăcie lucie, “foarte aproape de fundul sacului”, sac în care s-au aflat cândva puţinele economii cu care au sosit din Germania. Toţi îi rugau să le promită că le vor întoarce vizita şi ei făceau acest lucru cu plăcere şi aproape întotdeauna în birja cu care se deplasau se afla şi o ladă cu scule de intervenţie. Ce s-a schimbat în viaţa lor faţă de primele vizite făcute la conaţionali era că acum îşi putea duce şi nepotul şi nora cu ei, prilej de mândrie a bătrânului “topitor de hârtie”. Îşi aducea aminte că au sosit la Bistriţa toamna. A trecut un ciclu de anotimpuri şi se puteau mândri că s-au integrat bine între vechii conaţionali, în comunitatea săsească din Bistriţa, inclusiv copilul la şcoală. Acum i-a alduit Domnul cu un trai tihnit, îndestulat, erau doriţi de musafiri în orice casă din Bistriţa sau împrejurimi, erau respectaţi. De aceea au rămas surprinşi, când într-o seară de toamnă târzie, parcă mai tihnită ca altele, bună de derulat poveşti, Gross Papa, după masa de seară, a început a zice:
– Dragii mei, se pare că orice pe lumea acesta are un sfârşit. Se pare că şi viaţa mea se apropie de capăt, de aceea ultima mea mişcare este să iau un împrumut mai mare ca să cumpărăm atât acţiuni la Moara de hârtie din Prundul Bârgăului, cât şi 150ha de pădure cu care vom produce hârtie de calitate, hârtie pe care noi o vom face, şi evident că tot noi o vom vinde, dar după perceptele de noi impuse. Fiul său şi nora, ba şi Kosmuc îl ascultau cu gurile căscate. Nu mai bănuiau că un om la vârsta lui Gross Papa, un hodorog cum l-ar cataloga cu uşurinţă unii şi după cum a început discuţia, chiar şi fiul lui, să mai fie capabil, să facă afaceri şi să gândească şi cum să le “ducă” cu bine la sfârşit, în forma dată.
– Vater(tată), de unde să împrumutăm bani?
– Mâine mergem la Krauss. El este bucuros să-mi împrumute banii de care avem nevoie. De fapt: pot să-ţi spun că am mai multe oferte, dar aceasta este cea mai grozavă. Nu ne pretinde nici o dobândă, doar din când în când puţină asistenţă tehnică la noile utilaje, atâta timp până va pricepe cum să le întreţină băiatul acela tânăr, care este mecanicul lui, dar el vrea să-l învăţăm să se poarte aşa cu maşinile lui cum ne-am purtat noi cu ele. Împrumutul trebuie să i-l rambursăm în 10 ani, de aceea trebuie să vii cu mine. Eu îţi fac împrumutul şi cumpăr acţiunile morii, iar tu vei înapoia banii şi vei conduce fabrica noastră, afacerea familiei noastre mai departe. Asta-i tot ce vă pot oferi. Ştiu că nu e mult, dar cu timpul şi cu cunoştinţele pe care le am, le avem, vom putea dezvolta o afacere prosperă.
Gross Papa, bătrânul neamţ, s-a ridicat de la masă cu sentimentul omului care n-a trăit degeaba şi le-a jalonat rostul vieţii şi urmaşilor.