Ajunşi în Bistriţa au tras la un han, loc renumit de ” pus burta la cale” şi de odihnă dar şi de poveşti şi informaţii care nu se puteau lua de nicăieri din altă parte. Au aflat mai multe decât au crezut, spiritul românesc fiind mai deschis ca cel prusac. Ciudat! Dintre ştirile cele mai preţuite au fost acele primite de la români despre conaţionalii lui germani, dintre care unii aveau rădăcinile emigraţiei cu 6-7 sute de ani în urmă. Ar fi putut spune că deja avea o situaţie a “stărilor” fiecărui sas de pe aici, a muncilor şi angajamentelor ce se puteau obţine, precum şi cum era plătită munca. După această “destindere” ce s-a făcut la Hanul Coroana, han cu pretenţii, Gross Papa cunoştea că nu trebuie să tragi la hanuri de tipul lui Trei Surcele, că lumea nici nu te-ar fi luat în seamă, te-ai fi făcut “neobservat” chiar de cei pe care-i vroiai viitori parteneri. Ai fi fost catalogat de “culduş” Ce pretenţii putea emite o familie care vine din Germania şi înnoptează la “Golu” sau “Trei Păduchi”. Momentan, trebuiau salvate aparenţele. Au aflat ce gatere lucrează, ce fabrici sunt şi pe unde sunt amplasate cuptoarele de olărit, într-un cuvânt nu se puteau plânge de locuri de muncă cu pretenţii în mecanică, de supravegheat cazane cu aburi şi chiar ceva la Uzina de produs curent. Cu toate acestea Gross Papa nici nu se gândea să se angajeze, să-şi ia un post. Clocea el ceva ce pe fiul lui îl scotea din sărite, îl dispera. Ciudat era că nici pe el, pe fiul lui, Kosma, nu-l lăsa să se angajeze. După vreo câteva zile, aparent de linişte, bătrânul a început să facă nişte vizite de curtoazie unor saşi din Jelna, cărora le-a adus vorbe şi scrisori de la rubedeniile din Germania. Într-o răbufnire de nervi, pe care a avut-o fiul său, Kosma, obligat să-l însoţească pretutindeni, răbufnire care avea ca substrat, comportamentul lui Gross Papa, i-a atras atenţia tatălui său, la care vedea acum această atitudine total ostilă scopurilor pentru care au venit aici, că nu face bine. Să fi peritor de foame în ţara ta, să emigrezi pentru a-ţi găsi o slujbă, un rost pe alte coclauri, ca să-ţi permiţi să-ţi duci traiul, şi eventual să pui ceva deoparte. Nimic din toate acestea, nu reieşea din preocupările actuale. Bătrânul se purta de parcă ar fi la o casă de “Kirandulas”. Parcă a uitat scopul plecării de pe pământurile natale. Doamne, i-ai luat deja minţile! Ce altceva poţi crede când era conştient că nu mai au bani nici de lucrurile de neapărată trebuinţă? Cu toate acestea, bătrânul se comporta ca şi cum toate erau la mână. Se enerva dacă-l zoreai să-ţi răspundă la întrebările care parcă fugeau în abis. Nici nu te lua în seamă. Kosma, în momentele sale de discuţie cu soţia sa, cu Melania şi-a manifestat chiar dorinţa de a-şi părăsi tatăl şi a pleca spre alte locuri. Îi stătea gândul să plece la minele din Rodna unde ştia deja şi el că este de lucru şi mai sunt şi saşi. Ar fi mers în mare grabă, dar, spre deosebire de bătrân care o mai rupea pe limba băştinaşilor, el nu ştia o boabă româneşte. În ciuda acestui fapt, i-a spus nevestei că mult n-o să mai stea aşa. N-au murit de foame în Germania şi au venit să moară între străini! Gross Papa vedea frământările fiului său, contradicţiile care au apărut deja între ei, dar nu încerca nimic pentru aplanarea relaţiilor dintre el şi Kosma. Dar fiul lui a observat că în dosul unor vorbe ticluite încerca să-l lămurească că acum cel mai important lucru pentru ei, este ca lumea aceasta de conaţionali care trăiesc aici, să nu aibă nici o clipă impresia că ei sunt faliţi şi unicul lucru care-l vor şi care este şi adevărat “să se arunce de gâtul cuiva”, deoarece, dacă va prima această impresie proastă despre ei, cum îi cunoaşte pe saşi, ar fi capabilă să le închidă toate uşile.