Timpul îmi era foarte drămuit înainte de începerea serviciului, aşa că depănarea amintirilor, a rămas pe altădată Oricum ne-am bucurat de reîntâlnire.
După despărţirea de morar, mi-am luat la deşirat amintirile cu şi despre această persoană. Este trist când te muţi din locul naşterii tale, când îţi rupi rădăcinile, este sinonim de multe ori cu “a doua ta naştere”. Numai că la naştere eşti aşteptat şi dorit de toţi cu bucurie şi o mare uşurare, aici, în schimb, nimeni nu te-a aşteptat şi toţi ar fi bucuroşi să nu te mai vadă niciodată. Eşti un intrus, un neagreat. S-ar putea ca şi oamenii aceea să aibă multă dreptate. Persoanele care se dezrădăcinează, în încercarea lor de a şi “face un pustiu de bine” îşi mai toarnă colegii, “se dau bine cu şefii”, uneori afirmă lucruri pe care n-ai cum să le verifici. Mult mai grav personajul nu-i exclus ca printre alte gânduri nerostite, cel ce a apărut de “nu ştiu unde” să tindă a ţi ocupa propriul serviciu. Şi, chiar dacă n-ar fi aşa, odată cu apariţia acelui personaj neagreat de nimeni, te simţi obligat şi tu să ridici ştacheta muncii la alt nivel, deoarece deja trebuie să demonstrezi noii concurenţe, că îţi meriţi postul, lucru de negândit până la apariţia intrusului. Odată cu sosirea personajului dezrădăcinat se schimbă centrele de influenţă între cunoscuţi şi prieteni, uneori se trădează prietenii şi, de acum, evoluţia cunoştinţelor, a prieteniilor se va lega şi derula altfel. Nou venitul este conştient că nu este dorit şi că toţi ochii colegilor şi ai şefilor sunt pe el şi pe lucrările executate de el, de aceea el trebuie să execute, numai lucrări de calitate, uneori chiar dacă-i vorba de lucruri obişnuite. Face toate aceste eforturi pentru a şi impresiona şefii, intimida colegii, pentru a de impresia nu numai că-i bun, ci şi că el este foarte bun, sau cel puţin, că altul, în afară de el, nu ştie să-şi facă meseria la standardele cunoscute de el. Că oamenii aceştia, acum colegii lui de muncă, nu s-ar fi putut descurca fără el, n-ar fi avut prilejul să cunoască unele lucruri care sunt cunoscute numai de el. Situaţia îi va aduce şi invidii, dar şi un volum de muncă epuizant de mare, atât pentru el, cât şi pentru întreg colectivul în care “a fost primit”. Parcă aşa s-a întâmplat şi cu el, atunci când, a solicitat să lucreze în uzina aceea.
După o lungă perioadă neagră, de incompatibilitate şi multiple şicane din partea colegilor, la care le-a răspuns şi el cu aceeaşi metodă, primul care i-a acordat atenţie şi consideraţie pentru munca prestată, pentru realizările lui, a fost frumosul morar de la moara 5. Se întâmpla acest lucru, într-un moment în care s-au acumulat destule elemente şi fapte pentru a şi da seama, indubitabil, că este respins de acest colectiv în care ar fi dorit să-şi continue activitatea de aici înainte.