Saturday, March 28th, 2009 | Scriitor:

Tragandu-mi cu greu cizmele dupa mine ma apropiam de casa. Doream sa fi fost undeva departe, sa nu mai ajung niciodata. imi trecuse si frigul. M-am scuturat de zapada si am intrat.
Voi stiti cum mi-am respectat eu nevasta si cum m-am purtat cu ea… Am facut-o cum si-a dorit: “doamna”… Nu tineam multe vaci, ca o doamna nu sta toata ziua la vaci. Nu aveam nici prea multe gaini pe langa casa ca ea sa nu aiba de lucru prea mult… “Doamna” mea, neavand ce lucra, ma cam “schimba”… Drept ii ca, sunt trecut de 55 de ani, cu 30 de ani de bai, dar nici ea nu-i la prima tinerete… Avem doi copii frumosi si uite la ce-o duce capul! Cand sa pun mana pe clanta usa era deschisa. Cu fata neagra de suparare, ca nu mania m-a pornit ci batjocura ce mi-a pus-o pe cap, am cautat-o cu privirea, sa vad daca n-am visat…Mi-am aruncat hainele groase de pe mine. Eram in camasa. Ea statea la masa. Nu scotea o vorba. Cu capul usor aplecat ma privea pe sub sprancenele ei lungi. Doar mainile ei, pe masa, se miscau nelinistite, cu degetele rasfirate, cu unghiile lucitoare ca ale unei leoaice… era parca gata de atac… Parul ei.cu bucle naturale usor ondulate stralucea la lumina palida a veiozei… intotdeauna mi-a placut parul ei… imi venea si acum sa-1 mangai, sa-1 trec printre degete ca de atatea ori… M-am apropiat cu mana intinsa… dar privirea ei plina de ura si un zambet rautacios ce nu i le-am banuit niciodata m-a trezit la realitate. Era prea tarziu; mana mea ce se voia tandra s-a infipt adanc in parul ei si parca nu ma mai asculta… Am smuls-o de dupa masa si-am apropiat-o de mine. Ma privea cu mandrie, nu cu rusine si teama, cum ma asteptam. Speram ca ma va ruga, ma va implora sa nu fac scandal, s-o iert… Nimic… Zambetul ei batjocoritor si lumina ochilor ei sfredelitori m-au facut de am invartit-o de nu stiu cate ori prin odaie, i-am tras cateva sa ma pomeneasca, am azvarlit-o de se lovea de lucruri ca bila de popice, am invartit-o ca pe un titirez, pana am cazut amandoi pe pat. Gafaiam impreuna. Eu obosisem de-a binelea. Prin camasa de noapte o simteam calda, parca atunci o descopeream prima oara, iar transpiratia si aburul ei ce-mi patrundea in nari ma naucea… Ma excita… Am simtit degetele ei ca-mi umbla prin par, pe dupa urechi, ca apoi bratele sa ma stranga cu o forta pe care nu le-o cunosteam… Fara sa se zbata, pulpele ei incinse ca un cuptor au inceput sa se desfaca usor, tot mai larg, chemator… pieptul ii salta ritmic si ma impingea cu doua ace de care ma miram ca mai exista… I-am strans soldul si-am simtit cum se topeste in mine… Am patruns-o cu o pofta ce nu am avut-o de cand eram singuri, fara copii… Simteam fiebinteli pe buze, in spate… Unghiile ei imi brazdasera carnea… Buza mea de jos si umarul ei stang sangerau usor… Pesemne ma muscase si-o muscasem… Cu capul intr-o parte, din coada ochiului stang i se prelingeau cateva bobite… Nici azi nu stiu ce erau, placerea de astazi ori imaginile trecutului. S-a ridicat si a plecat in camera alaturata. O luasem de foarte tanara. Ce-i drept nici eu nu eram de alungat. M-am insurat mai tarziu pentru ca am tot ales si-apoi vroiam mai intai casa mea, ograda
mea! In noaptea aceea de vara, cand am condus-o acasa de la bal, ca hora nu se mai facea in sat cam de multa vreme, ne-am oprit o clipa sub un tei ce ne-mbata si-am ascultat cateva clipe linistea noptii spintecata de tiriitul greierilor. Atunci am sarutat-o prima data si ne-am aprins. Atunci i-am simtit prima data sanii tari ca doua pietre incinse, dar ea s-a desprins ca o lostrita si a fugit. In toamna am si facut nunta. Fusese fata cuminte, cum ma asteptam, ca de, in ziua de azi… Eram mandru de asta ca un cerb, dar n-am marturisit secretul nimanui. Doar noi il stiam si-l retraiam in clipe repetate de dragoste. Aveam ochi doar unul pentru altul. Satul ne invidia. Am inceput sa avem de toate… Au venit si copiii. intai Sorin, bucuria mea ca era baiat, apoi Codrut. Mi-as fi dorit si o fata, dar ea n-a mai vrut deloc! imi repeta continuu ca ce-o sa se faca ea cu patru barbati in casa, ca parca avea o presimtire ca tot baiat va fi… A ramas la voia ei, desi odata am avut impresia ca eram pe punctul de a fi din nou tata, dar nu pot sa-mi dau seama ce a facut pe la oras si… asta e!
– Viata noastra decurgea normal, cel putin asa credeam eu. Eram multumiti, ne iubeam cu patima. Cu timpul, cu varsta, am mai rarit-o si noi. Veneam tot mai obosit si cu mai multe ganduri. Dar n-am simtit niciodata vreun repros din partea ei…Acum, culcat pe pat, o asteptam din clipa in clipa sa revina. Dar nu s-a intamplat. Nici nu stiu cum am adormit. Dimineata veioza era inca aprinsa. Oare cand plecase? Cum de nu s-au trezit copiii? Mi-am adus aminte ca ei nu erau acasa. Vacanta fiind, erau la verii lor din oras. Ma innebunisera ca vor sa vada un film, preocupari de copii…Trei zile, cat au lipsit copiii, nu ne-am vorbit. De mine, ca de mine, dar ma miram de ea cum poate tacea

Tags: Category: acestia-s ei
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.