– Parastasul ei de viata! Ca mari bolovani pune cate o data pe inima omului! Si dupa o scurta tacere, in care doar tarsaitul pasilor se auzea, continua: Ce-i in inima mea numai eu stiu! N-am deschis-o nimanui. Dar, acum…
– Da, ce-i, ma?! se-ntoarse intrebator Petre.
– Stai sa vezi! Mai asta-toamna, cand ma intorc din sut acasa, nu dau bine “sara buna” nevesti mele, si cum am obiceiul, dau ochii roata prin casa, sa vad daca s-au culcat copiii, cand colo, pe scaun, dupa masa – un vlajgan cam de 30 de ani, solid, inalt, se ridica, da “sara buna, bade Iacob” si imi intinde o mana cat o lopata… il poftesc sa stea jos si ma uit catre nevasta, semn ca “ce-i cu asta aici?”
– Mai, Iacob, dumnealui e nepotul matusii, al lui Bulbuc de peste deal si tare ar vrea sa castige si el un ban… o pita, sa se angajeze la mina, ca saracia-i mare si pe capul lor, vezi tu cum ii si la tara, recolta-i slaba si n-ajunge la atatea guri… Da, poate, tu-1 poti ajuta oarecumva. Acum, pana si-a gasi un capatai a sta o saptamana la noi, ca loc avem… Nu-i vorba, loc in casa aveam destul. Casa cu patru odai ca a mea, mai rar in sat! Dar si munca si bani am pus in ea… numai palmele mele stiu… Si uite asa ma trezesc cu chirias. Cam de mirare lucru, pentru ca la mine-n sat putini oameni luau chiriasi, doar alde Irina si Sandu, unu ce si-a pierdut un ochi la lucru-n padure… Da, … te inveti cu multe! L-am ajutat de-a ajuns vagonetar la “Gluch auf”, la Kalman, sa scoata untul din el, sa-l si invete, de i-a sta capul, apoi… De-abia i-am gasit cizme pe masura… purta 46-47… parca era neam cu Godzila… Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand o vecina, Saveta. o femeie cu ochi de viezure, trecuta de 70, ma opreste si-mi zice:
– Ma, Iacob te stiu om cu cap si cu palarie, ma. Tu esti orb?
– Da, ce-i lele Saveta? Am trecut pe langa o suta de lei si n-am vazut-o?
– Suta, ca suta, dar nu vezi milioanele!
– ?!
– Nu vezi, neica, cum ti se naruie casa!
– Dar ce, doamne iarta-ma, are casa?
– Apoi, de… lumea vorbeste… ca tu tot in alt sut esti decat costosul tau si de… tu esti trecut de 55 de ani, ai ani grei de bai… da, costosu tau…Simteam ca-mi tiuie urechile, ca simt un junghi in inima, ca se-nvarte pamantul cu mine… si Saveta melita intruna. N-o mai auzeam. Am iutit pasii pana la increngatura ulitei, lasand-o mult in urma pe “binevoitoarea mea”… O simteam parca in spate cu un ras batjocoritor in coltul gurii…Cand de pe damb, mi-am zarit casa, m-am oprit, mi-am tras rasuflarea si-am tras in gand cateva nascatoare babei… Morocanos am ajuns acasa, dar n-am vrut sa ma arat asa. In timp ce mancam, am cascat ochii de jur imprejur, dar n-am observat nimic nelalocul lui. Ma tot gandeam la ochii si zambetul de vipera al Savetei si-ncercam sa ma linistesc. Nevasta se purta ca de obicei. Supa era cum imi place mie, nici prea calda, nici prea rece – ca la zmeu! – cum ii spusesem o data, in tinerete, dupa ce ne-am luat. Ea trebaluia pe la aragaz sa-mi mai dea ceva, copiii erau acasa si, ca de-obicei, culcati. Toate bune, liniste si pace…
Costosu meu, uitasem sa va spun, se mutase de la noi prin noiembrie, asa ca in camera lui acum dormea Sorin, copilul cel mare, care are nevoie de liniste, ca mi-o intrat la liceu…
La vreo doua saptamani dupa Craciun s-a lasat un ger naprasnic. Se auzeau barnele din casa cum trosneau de ger. Cum noi suntem mai sus cu galeria, la iesirea din sut eram intotdeauna ultimii la masina. Apucam, ca de obicei, doar a treia cursa, avand aproape zilnic de asteptat ba un intarziat, ba altul. Stiti voi cum e… Ca ajungi uneori acasa dupa miezul noptii. Numai ca intr-o seara, dracu stie cum, nu ni s-a mai intamplat de foarte mult timp, totii minerii au venit la apel mai devreme… Si uite asa m-am vazut si eu prinzand prima masina. Ce sa mai vorbim?! in loc de 12 noaptea asa cum ajungeam altadata, m-am vazut la poarta casei la zece si jumatate. Numai ca in casa la mine… intuneric. Bat la usa, usa inchisa! Caut cheia in locul unde o tineam – nimic… ! Ce poate fi, doamne iarta-ma!? Strig eu, incet! Nimic! Mi-era cam frig. Ma infurii si dau cu pumnul in usa… S-o sparg nu alta… Atunci vad un om fugind in spatele casei, numa-n izmene si camasa. Strig, stai, ma! Fug dupa el. El era descult. Nu l-am ajuns. Tipului ii sfaraiau picioarele. Banuiam eu cine putea fi dupa statura, dar gandeam ca ma poate pocni, asa ca l-am lasat in pace.