(Vineri, 25 aprilie 2003)

Am completat spaţiul acestei rubrici, cu multe dintre problemele care ne frământă, probleme care ne dor, sau pur şi simplu ne sunt reale obstacole în viaţa ce ne-a mai rămas s-o trăim. Nu cred că-i descoperirea mea, dar parcă acum formele de pierzanie, de dispariţie din colectivitate, nihilizarea omului între proprii săi conaţionali s-au diversificat, ba chiar mai rău s-au multiplicat înfiorător de mult. Cu nu tare mulţi ani în urmă, căile pierzaniei, expuse de părinţii noştri, de profesori, preot sau chiar propagandist erau:lenea, jocurile de noroc, viaţa uşoară şi de plăceri sau cum ar fi spus ultimul din enumerare, necunoaşterea liniei partidului. Ciudat este că toate-s valabile şi acum, dar în marea lor multiplicare s-a mai dobândit şomajul, pierderea slujbei după culoarea politică, împrumutul sau girarea unui împrumut la bancă şi multe încă de care sunteţi sătui până-n gât.
Comercianţii de altădată aveau unele diferenţe de preţuri ale acelui produs de un leu. De erai muşteriu constant primeai bonusuri. Aşa se percepea pe atunci că este necesară diferenţierea la vânzare deoarece modul de aprovizionare, calitatea şi chiar calitatea difereau de la un magazin la altul , deci nu se practica spolierea. Acum „comercianţii” dacă scumpesc ceva, nici nu se mai omoară să spună cu cât îţi trec doar procentul. Bunăoară s-a scumpit apa rece cu …23%. Adică cu un sfert. Oare de ce s-a scumpit? Este exact aceiaşi apă cu suspensiile cunoscute deja inclusiv cele de plumb. În trei luni în noul vas de spălare a WC-ului, s-a adunat 7cm de mâl, ocazie cu care a trebuit să „vizitez” UPU de la Spitalul Judeţean pentru eliminarea de calcul renal şi asta în prag de sărbători. Am dat doar un exemplu dar el poate fi extrapolat şi în alte domenii cum ar fi în transportul în comun. Aici a crescut preţul abonamentului la 200.000 de lei. Cu 25% mai mult, cu patruzeci de mii. Explicaţiile primite sunt jignitor de puerile, ştiind că sunt date de „specialişti”.
Am scris despre aceste aberante obiceiuri, deoarece cred că a sosit momentul unor pertinente analize la toate nivelele, de cât şi până unde se poate minţi un popor, de cât şi cum ne vor mai distruge vieţile acei cărora noi le-am pus Raiul sub nări şi acum dânşii ne privesc ca pe nişte indezirabili. Gheorghiu Dej a obţinut creşterea producţiei la huilă pentru că a avut curajul să le spună sincer minerilor că:”n-are bani de salarii mai mari, dar fără cărbune nu poate fi progres”. Cam aşa de v-am dori să fiţi şi voi cu naţia aceasta: Cât puteţi fi voi de sinceri, dar gândiţi-vă că aceşti oameni care v-au votat, s-au cam săturat de minciuni( şi ştiţi voi ce se află în spatele minciunilor), mai ales că ori ce perioadă de graţie se termină, indiferent câtă infatuare şi dispreţ ne arată „unii” şi mai ales că drumul între cabină şi urnă-i scurt, ca şi mandatul…de altfel.