(luni, 28 iulie 2003)

Un reputat om de cultură şi litere din acest colţ al ţării. Loc pe care se sprijină harta ţării, venind de la ultimele manifestări dedicate Eroilor Neamului şi, mai târziu , Ziua Drapelului, ca pentru sine şi-a pus o întrebare: ”Oare astăzi mai trăiesc eroi? Este posibil ca şi noi să fim contemporani cu asemenea oameni deosebiţi?” Întrebarea nu avea adresabilitate şi nici nu se putea deschide vorba „între două autobuze”, cu toate că mi-a antrenat memoria în ai da nişte răspunsuri destul de apropiate de ceea ce ar fi putut avea o tangentă la problemă.
Înainte de-ai răspunde, pe mine mă rodea altceva, un paradox. Toată ţara şi toată lumea laudă ţinutul nostru, Maramureşul şi pe oamenii săi, numai noi aceştia de aici nu ne vedem. Ce mă intrigă este numărul mic, extraordinar de mic de monumente sau lucrări de artă monumentală care ne populează oraşul.
Dacă n-am avea Statuia Minerului, Monumentul Eroilor şi Sfatul Bătrânilor, celelalte statui şi poate şi mai monumentale, le putem afla la Cluj-Napoca, Dej şi poate chiar în Câmpia Turzii. Unde s-or fi ascunzând Monumentele lui Pintea Viteazul, A lui Ştrifungă, Anderco şi atâţia alţii cu care ar trebui să ne lăudăm în ori ce împrejurare ?
Pentru unii eroi înseamnă doar acei care şi-au terminat misiunea şi au murit acolo unde şi-au săvârşit fapta eroică, dar acest Cap de Ţară a avut eroi şi în regimul trecut. Lista ar putea începe cu Episcopul Dragomir, nenumăraţii ofiţeri şi medici care şi-au exprimat adversitatea împotriva „Orânduirii socialiste”, când pentru restul ţării Maramureşul însemna doar aurul extras şi prelucrat aici.
Eroi au fost şi acei care au impus şi apoi construit Teatrul Dramatic, cine a reuşit proiectul regularizării râului Săsar. Unul dintre aceşti eroi în viaţă a fost şi acea persoană care n-a executat ordinul lui Ceauşescu de-a construi blocuri în faţa Spitalului Judeţean, tren viran pe atunci, declarat de acea persoană Parc Dendrologic cu 48 de ore înainte de-a pune primul copac. Un alt erou a fost persoana care a impus lui Ceauşescu ca să admită ca lucrul în mină să se reducă la 6 ore, şi să nu-i uităm nici pe aceia care i-a pretins şi demonstrat „Necesitatea coşului de dispersie a combinatului chimic Phonix”.
Unii dintre eroii anonimi ai acestor meleaguri sunt „luptătorii pentru purificarea aerului” din acest municipiu şi, mai curând acei care au reuşit repunerea în valoare a Vechiului Centru al urbei noastre. „Eroi au fost, eroi sunt încă”.