Mama avea o vorbă: „Omul când n-are ce face-şi sparge casa”.Aşa ne spun unii şi nouă când vorbim despre revoluţie. Mai mult, suntem geloşi şi egoişti văzând că altora le merge mai bine. Ne-am obişnuit „să tragem o fugă” pe la unguri să vedem cum le merge şi lor. În ultimul timp „ne mândrim” să ne comparăm cu bulgarii. Aici merge zicala cu capra vecinului. După păreri formate, verificate şi certe, indiferent cum îi merge bine, unuia sau altuia, noi n-am beneficia de binele lor. Nu li-l putem nici lua nici cerşi. Trebuie să avem binele nostru, făcut de noi şi de care noi să beneficiem. Acum că am trecut de „Cerbul de aur”, îmi aduc aminte ce probleme au fost când s-au gândit să organizeze spectacolul în Piaţa Sfatului. Era nevoie de platforma care să primească scaunele, spectatorii şi toate utilităţile. Nu le-a dat-o nimeni. S-a aflat una care ar fi fost pretabilă la acest scop, undeva prin Ungaria, dar chiria depăşea preţul construcţiei. Braşoveni s-au apucat şi au făcut-o. Aşa trebuia de la început. Imediat după revoluţie m-a uimit preţul mic al convectoarelor pentru încălzirea pe gaz, care ni le vindeau ungurii. Ştiind că fiecare lucru are şi un revers, am ajuns şi la adevăr. Când ruşii au construit conducta de gaz metan care mergea în Germania, ungurilor le-a fost oferit gazul la preţuri modice. Acum, îmi spunea cineva, că atât de mult s-a scumpit gazul în Ungaria că nimeni nu-şi mai permite să-l ardă, aşa că încet, încet, ei renunţă la convectoarele pentru încălzirea cu gaz şi ni le vând nouă. Ne aflăm la un an de când s-a schimbat puterea. Aţi văzut şi lucruri bune şi mai puţin bune. Preţurile în schimb, la alimente şi combustibili au devenit ABERANTE pentru marea majoritate a populaţiei. Când gazul avea un preţ mic, îl scumpeau cu 9-15%. În acest an guvernul a dublat preţul gazului, a energiei electrice, etc. Nu-mi plac discuţiile pe această temă dar cu trei ani în urmă, în plină iarnă, toate taxele de întreţinere şi consum erau mai ieftine decât apa rece din această vară! Este bine?!
Vorbind de partidele politice, singurul partid care şi-a ţinut cuvântul dat alegătorilor a fost UDMR. Ceilalţi…Povestea un moş: „Domnule şti cum se va vota numai peste trei ani?- De unde să ştiu , îi replica-i eu. Va veni un mare ştab la o adunare în pieţele mari ale localităţilor şi va pune întrebarea: care doreşte să facă ceva pentru glia aceasta, pentru oamenii aceştia, să poftească în faţă! Şi acela va fi alesul”. Visăm nu? Am visa mai mult dar de câte ori ne gândim să cumpărăm lubeniţa aceasta copiilor, să nu putrezească pe trotuare, constatăm că banii ne lipsesc. La mai bine, domniile voastre!
1 octombrie 2001!