De câte ori se vorbea despre această familie, toate erau la superlativ. Tot timpul erau împreună, se iubeau, se înţelegeau, cu toate că în ultimul timp, delegaţiile lui parcă s-au înmulţit, dar nici acest fapt nu a dus la vreo neînţelegere.
Ei bine, anul trecut, soţul moare şi printre rudele apropiate era şi o femeie străină, de vreo 35 de ani, de mână cu un copilaş de vreo 4 ani.
La început, cei de-ai casei au crezut că femeia şi copilul au ajuns acolo întâmplător, dar în momentul când cortegiul funerar s-a întors să intre în cimitir, o cumnată a mortului, mai guralivă, se apropie de femeie şi de copil şi-i opreşte:
– Auzi tu, pentru cine dai apă la şoareci?
– Nu înţeleg aluzia, dar dacă-mi ceri să-mi motivez prezenţa aici, pot să spun că din aceleaşi motive ca şi ale tale.
– Cum, tu, neisprăvită, vii la înmormântarea cumnatului meu şi îndrăzneşti să-mi ceri socoteală?! Cu ce drept?
– Cu dreptul soţiei.
– ???
– Ei, mai ai ceva de spus? Stacojie, gata să-i sară în gât, cumnata mortului îi cere socoteală…
– Cum ai spus?!
– Aşa cum ai auzit!…
– Îndrăzneşti să spui că soţul surorii mele este soţul tău?!
– Bineînţeles, priveşte copilul, nu-i seamănă?
Cumnata simte că-i fuge pământul de sub picioare. În jurul lor lumea începe să se agite.
– Cum de-ţi permiţi să spui aşa ceva? De ce până acum nu ai apărut, dacă aşa te lauzi?
– Aşa m-am înţeles cu iubitul meu, să vină numai el la mine şi eu să-l conduc pe ultimul drum.
– Bine, măi apariţie, vrei să spui că ţie nu ţi-a trebuit nimic de la el? Plodul ţi l-ai crescut din banii de alocaţie şi nu ai solicitat nici pensie de întreţinere din salariul lui?
– Nu.
– Ai putea spune din ce bani ţi-ai dus zilele şi ţi-ai crescut fructul dragostei?
– Bineînţeles.
– Păi, spune o dată!
– Atunci când ne-am întâlnit pentru prima dată, el venise la Cluj să pună ceva bani la CARITAS. Apoi, fiind norocos, de mai multe ori a venit la depus sau la scos bani şi, bineînţeles, venea şi pe la mine. După un an a apărut Gelu. Ne-a dat 50 de milioane cu condiţiile ce ţi le-am spus.
În acel moment cumnata mortului leşină. O voce de babă mormăi:
– Săraca, că mult l-a mai iubit!
Ei bine, eu aşa cred domnule redactor, că nu există fiinţe mai abjecte ca bărbaţii. Dumneavoastră puteţi să mă contraziceţi, dar nimeni nu şi-ar dori o asemenea batjocură. Toate acestea vi le-am scris ca fetele tinere să ia aminte ce li se poate întâmpla unor femei credule şi fără experienţă.
Cu stimă,
Ileana”