Prietenul se uita la mine ca la „phi… departe de casa noastră!”… văzându-se fixat intens era gata s-o ia la fugă. Ghicindu-i intenţia, îl prind de braţ şi-l oblig să stea să mă asculte. După ce mi-am tras sufletul, timp în care şi prietenul meu s-a liniştit, am încercat să-i spun tărăşenia vieţii mele. Colegul m-a ascultat, a mai scăpat câte un: îhî… da… şi cam atât.
La un moment dat am strigat la el:
– Zi şi tu ceva! Ce să fac!? Sfătuieşte-mă! Nu mă vezi că-s la limită cu nervii, fizic şi cu căsnicia? Înţelege-mă, eşti singurul om de la care mai pot primi un sprijin, un sfat!
– Ştii, eu nu sunt expert dar, cred că un medic endocrinolog ţi-ar putea rezolva situaţia.
– Cum… tu crezi că eu mă pot duce la un endocrinolog unde se duc toţi homosexualii, impotenţii şi alţii?!…
– Dacă ţii la căsnicia ta, fă-o…
– Ne-am salutat, ne-am despărţit. Bănuiam că ăsta este cel mai deplasat sfat ce puteam să-l primesc. Şi dacă, totuşi, nu era altul? Am stat la îndoială o vreme apoi, încet, am început să mă apropii de policlinică. M-am orientat cam pe unde ar fi cabinetul respectiv şi, decepţie, lângă uşă erau cam 20 de persoane. Nici nu mi-am pus problema să aştept. Am plecat aşa cum am venit. Am încercat şi după masă. Situaţia era aceeaşi. Am mai revenit şi peste 2-3 zile, poate atunci să fi fost cu 3-4 persoane mai puţine. Azi aşa, mâine tot aşa, am început să am o nouă ocupaţie: să văd uşa la ENDOCRINOLOGIE şi să număr pacienţii, după care plecam.
Într-o zi, era o epidemie de gripă în oraş, spitalul era în carantină şi… la uşă nu era nimeni. Nu-mi venea a crede… Asistenta mă invită înăuntru.
– Bună ziua!
– Bună!
– Domnu’ doctor…
– Dezbracă-te!
– Ştiţi, dar eu nu…
– Ce nu, ai venit la mine, aşa că dezbracă-te!
– Dar!…
– Te rog încetează şi fă ce-ţi spun, altfel ne salutăm!
– Bine, dar… şi încep să mă dezbrac.
– Da’ care-i baiul? Şi mă examinează vizual din cap până în picioare… Nu văd să ai ceva dereglat… Mă consultă la organele genitale, verifică muşchii, reacţii…
– De ce ai venit la consultaţie, pari un om normal, activ, ce necazuri ai?
– Nu eu domnule… soacra…
– Soacra?!
– Da.
– Şi ce-i cu soacra? Ai venit tu să te dezbraci în locul ei?
– Eu… eu nu am vrut, dumneavoastră aţi insistat!
– Bine, bine, îmbracă-te şi povesteşte-mi de soacră…
– Domnule doctor, eu nu mai pot trăi din cauza ei…
– Păi, dacă ţi-e aşa dragă, ia-o de nevastă.
– Nu, domnule doctor, nu mi-e dragă!
– Păi, ce ţi-e?
– Soacră.
– Şi?