– Din câte vezi, există încă din acest secol, dar prin ceea ce se lucrează în ea este într-adevăr în avangarda viitorului. Dar nu ştiu de ce te minunezi atât, clădirea era şi când ai plecat tu din ţară.
– Tot ce se poate, dar sunt sigur că n-am umblat pe aici. Dar, de fapt, ce se lucrează în interior?
– Hm. Precis, ce fac domniile lor acolo, habar n-am. Profilul profesiei mele n-are tangenţă cu ei. Tot ce ştiu este că lucrează la tehnologiile viitorului în minerit.
– Şi asta de unde-ai aflat?
– Ce copil eşti. Păi, un institut de cercetări cu ce se poate ocupa? În plus, o fostă colegă de liceu, o tipă pe cinste, de altfel, e şef de laborator la cercetări miniere.
– Cum domnule, e femeie şi e şef de laborator în minerit?
– Închipuie-ţi…
– Grozavă chestie…
– Aşa am zis şi eu, mai ales că printre subordonaţii ei am şi alţi colegi de liceu şi, după câte se ştie în profilul lor, se cam spun lucrurilor pe nume.
– Extraordinar…
– Nu numai că-i o femeie frumoasă, dar şi o foarte bună profesionistă şi, poate nu-i lipsit de importanţă, şi o foarte bună gospodină. După câte-ţi dai seama are o minte brici, altfel, în sectorul minier nu faci purici.
– Măi Mircea, să ai tu aşa o colegă grozavă şi mie nu mi-ai făcut cunoştinţă cu ea! Ori poate crezi că eu n-am dreptul să cunosc un om aşa de deosebit cum este această colegă a ta?
– Dacă ţi-am spus că-i o foarte bună familistă, poate am uitat să completez că-i şi o mamă desăvârşită, probabil că ţi-a mai rămas să te uiţi la fotografie, altfel ce-ar mai fi de făcut?
– Fii serios, Mircea. Ori ce om îşi are preţul. Chiar te îndoieşti de şarmul meu?
– Gore, nu cred că discuţia noastră se va transforma în copilăroasa întrebare: „Tu ştii cine-s eu”, dar continuând în această manieră, să discutăm despre o persoană onorabilă ca despre o târfă oarecare, îmi jigneşti colega şi, implicit, pe mine, de aceea discuţiile pe această temă propun să nu le mai continuăm.
– Nu am intenţionat acest lucru dar tu, ca fost prieten, credeam că-mi eşti şi acum, nu poţi să-mi faci cunoştinţă cu ea?
– Dacă vrei, o să-i spun, şi cred că n-o să fie nici o problemă.
– Ei, vezi că se poate ajunge şi la relaţii mai amabile? Şi cum propui să procedăm?
– Pentru treaba asta este suficient să vii mâine la poarta institutului.
– Bine, acum te las şi ne întâlnim mâine la… la câte?
– La ora trei…
– S-a făcut. Pe mâine la trei, pe mâine iubitule! Şi Gore îşi văzu de drum.
– La revedere… Mircea a rămas pe gânduri la felul cum Gore a deviat banalele discuţii de la bere la … Ana. Se simţea jenat de târguirea colegei şi ce impresie îşi va face ea la aflarea „înţelegerii” dintre el şi Gore.