Dar tot timpul cât a durat acest act, el şi-a băgat capul între sânii ei şi aşa a stat până la sfârşit.
Lena nu era femeia care să umble după bărbaţi, dar apropierea bărbatului îi era necesară, apropierea bărbatului iubit. Cu toate că de această dată, era numai o fiinţă care a fost folosită, a simţit că măcar pentru atât îi este necesară şi lui… era şi timpul. Pentru ea, în această lume nu mai exista nimic. Nimic nu mai conta, dacă ar fi rămas pe mai departe indiferent faţă de ea. După acest viol cu bărbatul ei beat… Doamne, la ce a ajuns!? Realitatea, incertitudinile şi gândurile negre nu se mai dezlipeau de ea. Ce va mai urma, Doamne? Relaţiile lor au prins alt contur. Simion tot venea şi pleca, dar parcă nu totdeauna era aşa de beat… Ea prefera să-l aştepte pe întuneric în camera ei. Stătea pe întuneric, pentru un moment de… cum putea fi numit momentul ăsta… că de dragoste nu putea fi vorba… ce mai putea să spună? Îşi aducea aminte de nişte copii care îşi povesteau, fiecare, ce fac ei în gaura unui cep de gard… Ea era, de această dată, scândura. Nu putea, şi nici putere nu avea să-i ceară mai mult lui Simion… Viaţa era crudă, i-a purtat pe amândoi de la sublim la groapă şi iată-i acum pe amândoi păşind deasupra prăpăstiei… Ea şi-a pierdut dreptul de a mai cere ceva de la viaţă… de la Simion. De multe ori, în tindă, îl auzea pe Simion plângând. Ea nici nu mai putea să plângă… credea că dragostea pentru ea îl chinuia. Adevărul crud era că această dragoste nu exista, nu mai exista pentru Lena asta. Lena aia, cu care el s-a însurat, nu mai era. În locul Lenei aceleia, acum era o alta, una fără păr, cu pocă pe cap şi cu cine ştie ce fel de urme, ce îi vor apărea în timp, din cauza bolii. În acest moment Simion avea două femei?… Nu. Nenorocirea era a amândurora, atât doar că ei… Lenei nu i-a mai rămas nici un fel de drept în această lume… O dată, ea fiind moartă… a doua ei viaţă trebuia câştigată, pas cu pas. Dacă prima dată s-a născut prin durerea mamei ei… acum, a doua naştere a ei, se făcea prin propriile sale dureri, dureri care nu se ştie dacă nu cumva sunt mult mai mari. Durerile acestea sunt mult mai prelungite. Sunt dureri fizice… dureri psihice… dureri… dureri…
Dorea să fie solicitată ca OM, să se poată exprima ca femeie. Se gândea de multe ori, dacă Simion nu ar fi lucrat cu săptămâna, poate că ar fi avut mai multă nevoie de fosta lui femeie!…
Dar, oameni buni, oare inima de ce nu ştie toate astea?!… De ce oare inima îşi doreşte şi pe măsură ce nu i se dă, doreşte şi mai mult?! De ce oare, trupul… trupul ei mai trăieşte?!
*
Redactorul şef îl chemă pe Sebi la el.
– Bună ziua! Poftiţi domnu’ şef!
– Domnule redactor, după opinia dumneavoastră, ziarul merge bine?
– Da. Tirajul a crescut de la 4000 la 10.000, deci e bine.
– Eu te-am întrebat ca pe un profesionist, nu ca pe un contabil.
– Păi… da… sigur… de ce nu?
– Dumneata nu observi că-mi faci din gazetă, roman ?!