Thursday, April 02nd, 2009 | Scriitor:

Să vină şi la noi un Lech Wallesa la putere, care să fie dispus să pună la dispoziţia învăţământului bijuteriile şi aurul primit cadou de şefii statului polonez, învăţământului polonez care este unul dintre cele mai realiste forme de învăţământ din lume şi care nu permite fabricarea de şefuleţi direct şi numai din fiii şefilor!…la ei toată lumea-i muncitor cel puţin trei ani.
Acum, singur fiind, mă plimb pe unde vreau… în oraşul meu… dar atunci când sunt cu copiii, nu îndrăznesc să merg pe Strada Mare, deoarece comercianţii şi-au prelungit dughenele cu fel de fel de mese şi suporturi de care să te loveşti la fiecare pas şi care sunt sesizate de copii… nu pot fi ignorate, şi atunci eşti pus în situaţia ca ei să-ţi ceară şi tu să fii obligat să cumperi… să cumperi la preţurile cerute de ei… din ce domnule ?!
Sebi citea toate acestea şi îl cuprindea un sentiment ciudat: Doamne, câte probleme mai sunt pe lumea aceasta şi nu numai că noi nu le ştim, dar pe multe le ignorăm.
Hotărât lucru, redactarea ziarului de la şi pentru cititori este o soluţie bună, numai să nu ne depăşească evenimentele, să putem face faţă valului. Apoi Sebi îşi pregăteşte şpaltul pentru proaspătul ziar. El trebuie să facă din ziar atât un torent de poveşti, povestiri, întâmplări, dar şi să răspundă, să dea precizări, să interpună întrebările în faţa răspunsurilor şi invers, altfel cetăţeanul se simte frustrat, are impresia că vorbeşte în van, că nimeni nu-l ia în serios. Că ziarul este mai bun ca înainte, este indiscutabil, dar numai îndeplinind cerinţele mai sus amintite. În acest context, Sebi şi-a înserat în viitorul şpalt: Delegaţia de la Miskolc, unde face şi următoarele destăinuiri:
Dragi cititori, revenim cu precizări la accidentul suferit de Sandu, primul nostru solicitant al anunţurilor matrimoniale.
Redacţia ziarului nostru a aprobat o delegaţie, care s-a deplasat la Miskolc pentru a-l vedea la spitalul orăşenesc pe Sandu. Şi a constata starea în care se află. Cu o bucurie deosebită vă putem spune că accidentul nu i-a distrus ochiul (la început aşa se bănuia), el neavând nevoie de umana şi generoasa ofertă a doamnei care i-a promis unul din ochii Domniei Sale. Spre fericirea tuturor, Sandu vede, este întreg şi în maxim două săptămâni îşi va relua serviciul. Lovitura primită a fost puternică, fracturându-i maxilarul, dar din exterior nu se vede mai mult decât o contuzie, locul impactului piesei cu faţa lui. Deci, Sandu este bine şi în curând îşi va relua activitatea. Dragi cititori, surpriza surprizelor a fost că lângă patul de suferinţă al lui Sandu am găsit-o pe Sanda, domnişoara, este una dintre fetele care a răspuns anunţului dat de Sandu şi a fost prima care a cunoscut situaţia lui, cauzele accidentului şi unde este spitalizat. Aflase toate acestea de la fratele ei, care lucra în aceeaşi echipă cu Sandu, la acelaşi curs de perfecţionare din Ungaria. Ca o curiozitate, la Miskolc s-au întâlnit şi s-au cunoscut pentru prima dată. Sanda a mai rămas câteva zile să-l îngrijească, după care se va reîntoarce şi, bineînţeles, nu va ocoli redacţia noastră, aducându-ne ştiri proaspete de la Sandu. Până atunci o vom aştepta cu nerăbdare şi vom da glas altor voci, altor scrisori primite de la Domniile Voastre şi pe care, o să vă rugăm să le şi comentaţi, dacă simţiţi nevoia sau dacă le consideraţi mai importante, să le publicăm în gazeta noastră.

Category: gazeta de suflet
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.