Am venit noi… Din ceva frumos am făcut un lucru obligatoriu, o siluinţă. I-am obligat să-şi ia diplome şi celor ce nu numai că nu au vrut, nu au avut chemare, dar şi acelor care, pur şi simplu, şi-au bătut joc de şcoală, în general şi de dascăli, în special. Dacă până nu de mult un ministru avea terminat un liceu cu 10 clase şi o facultate de trei ani (cea muncitorească) sau de patru ani cea obişnuită… Acum, noi îi obligăm pe toţii să facă măcar atâta şcoală…
Atunci când un bun de preţ devine bunul tuturor îşi pierde valoarea, el nu mai este de preţ, este terfelit şi uite aşa noi ne-am terfelit şcoala!, învăţământul !… Aceşti forţaţi prin şcoală şi de care nu s-a legat nimic, doar diploma ce i-am împins-o în buzunar şi asta cu totul pe gratis, fără nici o muncă, fără nici un efort din partea lor, aceştia au devenit egalii celorlalţi, ai celor pentru care şcoala a însemnat ceva… cei care au primit şi au dat ceva şcolii…
Dar a venit omul nostru făţat, care fiind egal cu toţii, dar mai obraznic şi mai prost crescut, îi trata pe ceilalţi fără nici un respect. Părinţii lui sunt lipsiţi de respectul lui, ei fiind de vină că l-au împins în şcoală… Lipsa de respect pentru dascăli, cei care l-au obligat zi de zi la umilinţe, şi lipsa de respect pentru societatea care l-a chinuit şi acum nu se grăbeşte să-i ofere totul iar el, bineînţeles, vrea doar să profite. El are pretenţia să aibă un salariu din care să-şi poată cumpăra măcar o maşină, un studio de sunet, un video, apartament etc.
Dându-li-se acestor oameni ceea ce ei nu meritau, acum ei ştiu să pretindă TOTUL, totul fără ca să mişte măcar un deget… şi uite unde am ajuns… ei ne dau ordine… ei ne dau legi…
Am plecat de la ajutorul de miner, care se lupta cu maşina de încărcat şi pe care a învins-o, este adevărat, doar pentru scurt timp şi, uite, am ajuns la ăştia, care vor totul pentru ei…
Apropo… oare ce căutau acei mineri în Bucureşti?… În hainele lor de protecţie…
Poate că nu au înţeles ceva!… Poate că ei nu au înţeles că, a te plimba în hainele statului, violând şi furând, nu sunt atitudini demne de un om… Poate că ei nu au înţeles că ridicându-le lor, numai lor salariile – salarii care sunt şi au fost cele mai mari din economie – va creşte costul cărbunelui şi cu asta tot românul va fi mai sărac. Noi toţi trebuie să le facem lor filodorme?… Dar, oare, ei nu au înţeles că preţul ridicării salariilor, şi aşa foarte mari, este viaţa şi sângele pensionarilor şi al bugetarilor, cărora, ei, prin fapta lor, le dau în cap? Orice fărâmitură ce se ia în plus, se ia de la ei. Ei sunt cei anihilaţi… iar pensionarii şi bugetarii nici greve nu pot face… aşa… !…
La celelalte regii, salariile de mineri au ajuns la 1.000.000 lei, aici, la cărbune, salariul fiind mai mare, este de 2.500.000 lei.
Şi dacă ce se ia de la pensionari nu le ajunge, restul se ia de la sănătate şi învăţământ, care sunt plătiţi numai cu 35% din salariul pe care-l merită (şi care l-au avut în ‘89), pentru care au muncit, salariu care este mai mic ca salariul unui ajutor de zugrav, sau al unui ajutor de fierar, despre care ştie toată lumea că nu-i împinge şcoala din casă. Aceste nedreptăţi dacă le raportăm la profesori şi medici, vă rog să spuneţi dacă nu ne batem joc de ei, într-un mod inacceptabil?… şi unii se mira că la asemenea facultăţi nu prea se mai înghesuie candidaţi…
Thursday, April 02nd, 2009 | Scriitor: carti online
Category: gazeta de suflet
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.