– Treaba lor… Ba nu … Este treaba noastră … sau mai degrabă este punga noastră … Dar parcă noi discutam de Săsar? …
Aici aş mai da o sugestie … dar au mai dat-o şi alţii şi ce au ajuns?…
– Mda…
Aşa este, gândurile mă duc tot la mineri, dar mă gândesc la minerii pe care eu i-am cunoscut care, săracii de ei ,nici în tren de clasa a III-a nu au călătorit, de cum să aibă trenuri şi locomotive, mă rog, tot tacâmul, la dispoziţie! …
Efectiv, am asistat la introducerea primei maşini de încărcat în subteran. Era o maşină poloneză, un LZK. Trebuie să vă spun că toată lumea era curioasă şi interesată, ce reviriment va face? … Cum se va comporta? … Se pare că nici cei ce conduceau pe acea vreme minele, nu erau nişte oameni „de ici de colo … Înainte de-a introduce maşina în front i-au făcut rodajul, cât au crezut ei că este necesar şi, concomitent, au instruit un om care să lucreze cu maşina. După ce minerul nostru a reuşit să ne uimească cu modul de utilizare a maşinii, cu dexteritatea obţinută, s-a luat hotărârea în ce loc de muncă va fi introdusă.
Acest loc de muncă l-au ales în aşa fel ca să poată concura maşina de încărcat cu ajutorul de miner din acel loc de muncă.
Nu cunosc cum se procedează la cursele de cai … dar aici nu se făceau pariuri, era vorba de demnitatea umană …am obţinut cu greu un loc … un loc de unde să pot vedea neobişnuitul concurs … a trebuit să fac parte din echipa de intervenţie … altfel nu puteam avea loc de atâţia şefi, normatori şi alţi curioşi …cu funcţii.
Un lucru era, cred eu, demn de luat în seamă, muncitorii, minerii în special, nu acordau nici o atenţie mai deosebită acestei maşini. Efectiv nu au ştiut care om, va fi acel, care va concura cu maşina… Maşina era privită (doar) aşa cum este privit orice ce intrus … A venit şi ziua… Am ajuns în front odată cu minerii, pentru a nu se mişca nimic după puşcare. Până la venirea maşinii, oamenii şi-au golit trăiştile … pe urmă a început concursul. Fiind dintre mecanici, nici nu-mi imaginam că ar putea fi pusă la îndoială productivitatea maşinii … La sfârşitul concursului, ajutorul de miner ieşise în faţă cu o jumătate de vagonet… Tuturor le-au rămas spusele în gât! … Făcând impoliteţea de a nu-l felicita pe ajutorul de miner, am plecat cu toţii răvăşiţi. Pe drum, normatorul îl opreşte pe şeful minei:
– Domnule inginer! … eu cred că materialul a fost prea mărunt în acest front … a fost folosită prea multă dinamită … haideţi să mai facem o probă … la un alt front, unde să folosim mai multă astralită! …
– Bine zici! … Uite ce … mâine mergem la 12 Nord.
Aşa au şi făcut. Ciudat, dar parcă toţi vroiau o răzbunare … În loc să se ataşeze omului … confratelui nostru … ajutorului de miner, noi ţineam cu maşina … Nu ştiu cum or fi dormit ceilalţi, dar atâta ştiu, că eu m-am trezit foarte devreme, ca să fiu primul la mină … Ei bine, ceilalţi erau deja la intrarea în galerie …
Agitaţi, cu toţii am plecat spre frontul de lucru respectiv. Ne-am uitat în front …într-adevăr, vor fi probleme! … Materialul rupt de puşcătură era de peste 250 mm, obligatoriu şi maximul ce intra pe grătar. Au hotărât să-l lase la acea dimensiune şi va fi spart după concurs…