Atunci îl zăreşte … Se aşează din nou, gândind că o să-i facă o „morală pe cinste. Se uită mai atent şi observă că „ăla avea în spate un sac şi săracu’ abia răsufla sub greutatea lui.
– Măi Vasile! … Al cui e sacul?
– Al nostru.
– ??? De unde-l ai?
– Păi, nu mi-ai dat bani să iau sare?
– Da, da … mă ţară, dar să iei atât cât să prinzi între două degete, să ne putem săra roşiile astea! …
– Păi … de zece lei mi-au dat 40 de kilograme … Un kilogram de sare costă 25 de bani … De unde să ştiu eu câtă sare vrei matale să cumperi ? …
– Măi ! Eşti mare! Te-ar râde şi copiii … să cumperi un sac de sare, ca să-ţi sărezi nişte roşii? … Nu puteai să întrebi şi tu?….
De atunci au trecut patruzeci de ani şi, de aceiaşi bani, acum, într-adevăr, ai putea cumpăra cam atâta sare cât să prinzi între două degete. Întâmplarea face ca moneda de zece lei, să nu fie mai mare ca cea de 25 de bani … banii de altădată … Coincidenţă? … Întâmplare? … Sau amândouă?
Normal ar fi ca noi, în anumite cazuri, să spunem „vom vedea, dar starea de apatie a societăţii româneşti este aşa de mare că aceste cuvinte nu se mai folosesc. De fapt noi nu dorim să vedem ce stări de sărăcie vor mai urma. „Suntem mulţumiţi cu cât am apucat să vedem, să avem. Curiozităţile ni s-au atrofiat! Pentru noi, viaţa a intrat într-un con de umbră … Umbră care nu ne mai aduce căldură iarna şi răcoare vara… Umbră în care suntem împroşcaţi cu minciuni şi „descoperiri în peste 1000 de publicaţii. Hai, că acum e prea de tot ! … Nu credeţi? …
Atunci când mizeria se cuibăreşte pe lângă cineva, ea nu vine singură, ea nu „apasă pe un singur plan, ci „ruinează totul ca un cancer, aşa cum lucrează orice virus după ce a pătruns în organism.
Mizeria fizică aduce şi pe cea morală… mizeria politică … şi …mizerie…
Există multe lucruri care, atâta timp cât nu intră în criză, nu le acordăm atenţie, nu există pentru noi. Acum, parcă fiecare lucru devine o problemă. O banalitate devine un obstacol de neînvins. De fapt toate aceste probleme, sunt enorm de greu de remontat, de adus la „limita de plutire, linie de intrare în normal … în banalitate.
Începuturile crizei mondiale a anilor ‘70, criza petrolului, a pricinuit multe victime, multe falimente, mulţi şomeri. Pe atunci aceste lucruri se citeau ca ceva ce se poate întâmpla la „ăia, la capitalişti … noi eram „în socialism. Pe aici, pe la noi nu „ploua cu aşa ceva. Într-un anuar, ca o ştire, ca o curiozitate, se menţiona, că în aceea perioadă, a crescut consumul de medicamente, a abuzului de medicamente, în special în Anglia şi R.F.G., cu preponderenţă, printre cele mai solicitate medicamente se înscria şi vitamina E. Era o ştire. A fost şi a trecut. În societatea noastră, la noi, în ultimii ani, certurile dintre soţi parcă au devenit o regulă, un fapt obişnuit. Surescitarea creşte şi-i resoarbe pe ambii soţi. Rememorând evenimentele, viaţa noastră de astăzi, este cumva similară cu cea a ţărilor amintite, prin anii ‘70.