Cu toată bucuria ce ne-o aduce sosirea primăverii şi a Paştelor, să nu uităm că această sărbătoare este una foarte tristă, este o comemorare. Domnul, după ce a creeat această perfecţiune, care este OMUL, ne-a vrut să fim buni, dar foarte curând am reuşit să-l dezamăgim. Omul s-a întors de la Dumnezeu, de la credinţă, de la plăcerile spirituale la plăcerile trupeşti, confundându-se, din ce în ce mai mult, în necredinţă. Domnul n-a dorit să-i distrugă şi a hotărât să le de-a cel mai greu exemplu, prin care să-şi dea seama şi pământenii cât îi iubeşte. Dar şi cât de greu I-a fost lui, să răscumpere păcatele omenirii! Consideră că prin această jertfă supremă, să-i facă pe oameni să înţeleagă că după această clemenţă nu va mai fi nimic dacă nu se vor îndrepta, dacă nu vor fi credincioşi şi iubitori de lucruri bune. Aşa a hotărât Dumnezeu şi aşa s-a împlinit, Isus Hristos a fost omorât pe cruce pentru a spăla omenirea de păcate. Moartea Hristosului a coincis cu ziua în care, cu mi de ani în urmă, Dumnezeu şi-a trimis îngerii spunând evreilor să taie un miel şi cu sângele lui să-şi ungă uşile. Aşa vor şti îngerii unde nu trebuie să intre. Dumnezeu a hotărât cea mai grea pedeapsă pentru egiptenii care oprimau pe evrei. În CEA NOAPTE, ÎN FIECARE FAMILIE EGIPTEANĂ VA MURII ÎNTÂIUL NĂSCUT. Aşa se face că de Paşti se mănâncă miel(“umplut cu ierburi amare”) şi ne spovedim luând ca anafură trupul Domnului, după cum a prorocit la Cina cea de taină. Raportat la prorocirile lui Isus pe munte, dacă urmărim spusele sale, ne dăm seama că repetă cele “zece porunci” primite de Moise şi dă răspunsuri cum trebuie să trăim creştineşte, puncte şi repere precise ale unui viitor “cod penal”. Vroia oare Mântuitorul să ne sugereze ceva arătând concret ce pedeapsă îi aşteaptă pe acei care “greşesc”? Poate. Poate că el a simţit că şi după jertfa lui vor mai fi destui “neînţelegători” şi neîncrezători din ceia ce au văzut şi în ceia ce li s-a prezis. Această sărbătoare este prăznuită de toate neamurile pământului. Dacă ne folosim de acest prilej, de această sărbătoare, ar trebui să ne întoarcem spre adevăratele ei semnificaţii şi să începem de la noi cu purificarea şi credinţa şi să dăm a înţelege Atotştiutorului că acum, după două mii de ani, am înţeles de ce a făcut această jertfă deosebită. Nu-i târziu dacă vom începe să acţionăm cum Domnul ne-a învăţat. Chiar de astăzi. Domnul să ne dea putere! 9 aprilie 2001.
Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: arhiva articole
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.