“Statul este o organizaţie politică a societăţii, împărţită în clase sociale prin care se asigură conducerea unei comunităţi umane aflate pe un teritoriu determinat(“Mic dicţionar enciclopedic-Bucureşti’7) “Această forţă, ieşită din mijlocul societăţii, dar care situându-se deasupra ei, se înstrăinează din ce în ce mai mult de ea, este STATUL (Engels, Opere ed. A VI-a, germană, pag 177-178).Nu mergem mai departe cu definiţiile statului ca element de represiune. Într-un ziar de Maramureş, un fost senator, “aruncă” o definiţie; “Statul este principalul aliat, fiind supremul garant al drepturilor cetăţeneşti, având rolul de-a introduce şi veghea la respectarea acestora”.Citatul apare sub titlul; “Statul român trebuie să asigure coeziunea socială”.Din cele trei-patru citate, dumneavoastră simţiţi care-i formula cea mai adecvată. Trecând peste faptul că acel domn poate ştie că prin funcţia avută face parte din structurile statale (a puterii statale, cum le place să ni-se impună”), cred că era să ne fi arătat sau spus(dacă n-are documente la dânsul), cum realizează în funcţia ce-a are aceste deziderate. Ce a realizat în acest stat, în acest oraş din funcţia pe care cu onoare a deţinut-o. Poate că legăturile între stat şi individ să fie şi altele decât colectarea impozitelor. Unii spun că da. Hulitul nostru municipiu avea 40000 de abonaţi la reţeaua de încălzire centrală. În ultimii patru ani au mai rămas două mi. E o realizare de coeziune între oamenii aruncaţi de stat în braţele frigului. Toate spitalele o duc greu, dar cel de neuropsihiatrie din Sighet este suprapopulat de acei oameni care nu mai ştiu ce să facă de “binele” ce-a dat peste ei în ultimii ani. Mai mult în Baia Mare n-au fost numai 11 boschetari (ucişi), cifra lor se apropie de 5000 de suflete fără acoperişuri deasupra capului, toate realizări recente. Pe uni I-au mai înghesuit familiile, prietenii, dar viaţa “claie peste grămadă” a făcut mai victime şi mii de procese. Municipiul nostru mai “ţine” şi 18000 de şomeri, care nu sunt în nici-o evidenţă. Dacă domnul candidat ar fi spus: ” din salariul meu de senator voi face un atelier de măşti antiplumb” sau ori ce altceva, numai să mai poată câţiva şomeri să-şi mai adune câteva zile de salariat, lua niscaiva voturi în plus. Cine are loc de muncă este “fericit”. O mică obiecţie tot ar fi. Din ’89 PÂNĂ ACUM SALARIUL A CRESCUT DE 400 DE ORI, DAR FAPTIC A SCĂZUT DE 12 ORI. Ăsta da STAT !. Alocaţia unui copil era de 40 $, acum, cu indulgenţă, doar 3 $ verzişori. Îndrăznesc să spun că salariul mediu se apropie de cel al unui muncitor din 1948. Da, dar atunci era după război. De fapt…despre acestea nu spunem nimic. Ni se cer voturi cu care ştiu ei ce să facă. Îi credem pe cuvânt, deoarece lista neamurilor şi neruşinarea n-au măsură…22. 01. 2001