Dimineata au plecat impreuna si un an si jumatate nimeni nu i-a vazut. Au trait un an de nebunie si fericire la rudele lui Raul. Un singur nor le intuneca fericirea si devenea din ce in ce mai nesuferit. Ea nu era divortata de celalalt, deci nu erau nici casatoriti si,
doamne, greu este sa spui „barbatul meu” cand de fapt e amantul. Pe tema asta nu putea sa discute cu nimeni intre straini. Casatorindu-se un frate de-al lui Raul, Iftinia a profitat de acest lucru si s-a mai apropiat de locurile natale.
Ea vroia sa-si vada parintii. S-a dus singura. A mers la o vecina si a rugat-o s-o cheme pe Valeria. Maica-sa a venit si s-au intalnit. Au plans amandoua, s-au confesat si Iftinia s-a rugat de iertare. Valeria a zis ca o iarta, dar ca ALTCINEVA trebuie s-o ierte pentru pacatul facut. Iftinia se simtea mai usurata dupa ce s-a destainuit Valeriei, pe care a rugat-o sa-1 imbuneze si pe „tatuca” s-o ierte si el, ca ea s-ar intoarce acasa. Ii era dor de ei, de fetita si s-ar aseza si ea aici cu omul pe care-1 iubeste. Valeria a intrebat-o cum se inteleg? ‘
— Mama, nu o sa ma crezi, dar sant fericita, Ce nu-mi place e ca el mai bea si ca nu sant maritata cu adevarat.
— Sant bucuroasa ca aud asa ceva din gura ta. Asa e bine, sa va intelegeti. S-au despartit, dar imbunarea tatucului a durat mai bine de un an. Abia apoi i-a permis sa se apropie de casa si de ce avea. Si-au reluat ocupatiile obisnuite ale gospodariei. Au introdus si divortul. Lucrurile se asezau in vadul lor firesc, numai ca in fabrica de tuica Raul era incercat din ce in ce mai des de meteahna lui si cu cantitati din ce in ce mai mari de bautura. Betia-1 facea agresiv si uneori mai si pleca de-acasa cate o saptamana, doua, dupa care se intorcea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
La inceput, Iftinia punea starile acestea pe seama faptului ca el era strain si mai pleca la frati.
Tarziu a aflat ca uneori certurile si plecarile aveau un substrat si de obicei era cate o alta femeie la mijloc.
In acest timp ea a nascut un baietel. Nefiind casatorita a avut nevoie de consimtamantul „sotului”, o alta palma pe obrazul nevestei. Dar de baiat Raul era tare mandru. Avea si o vorba: „Manca-i tata puta lui”! II rasfata. Dar toata aceasta bucurie era intunecata de faptul ca baietelul avea pe mana o pata care cu timpul se marea. Cand a putut, ea s-a sfatuit cu Valeria.
— Ce poate fi asta, mama?
— Draga mamei, tie de mica viata ti-a fost in cumpana. La inceput au purtat altii greutatile vietii tale. Acum a venit vremea sa ti le duci singura, pe ale tale si pe ale familiei tale. In cartile sfinte se zice ca pacatul femeii e mai mare intotdeauna decat al barbatului. Femeia e mai vinovata si asa e si drept. In afara de pacatul „originar” atribuit femeii, in fata unui necaz barbatul merge drept, invinge sau e invins. El numai asa se stie protejat, dar femeia detine puterea ei si a barbatului, iar in afara de asta foloseste mai multe mijloace decat barbatul. Printr-un zambet o femeie poate provoca o catastrofa familiala. Numai prezenta femeii de multe ori aplaneaza o stare de incordare. Multi nu vor sa recunoasca ca femeia e mai desteapta ca barbatul. intr-o grava stare de nervi, o femeie nu judeca niciodata „dinauntru”. Ea are socotelile ei si judecata ei bate mai departe, dominand situatiile si poate si barbatii. De aceea, in fata Domnului femeia este mai vinovata, fiindca ea are mai multe posibilitati de-a indrepta raul. Despre un barbat toata lumea stie cand e invins. O femeie nu-i invinsa niciodata, nici in „lupta directa”, cand barbatii cred ca au supus-o, pentru ca cel mai moale si mai supus tot barbatul este. Toate astea nu ar fi trebuit sa ti le spun. Pe_multe le cunosti mai bine decat mine si pe toate fetele. Din ceea ce vad eu imi dau seama, draga mamei, ca tu CREDINTEI ii esti datoare. Nedivortata, necununata, tu esti in fata Domnului o pacatoasa. Ar trebui sa faci ceva. Ti se cere ceva tie!
— Si ce zici sa fac?
— Eu nu sant pusa sa-ti numar pacatele. Tu ti le cunosti mai bine. De la tine trebuie sa porneasca gandul ispasirii.
— Mama, mai greu ma apesi decat ma usurezi!
— Draga mamei, intr-o astfel de situatie si o mama e mica! Fa cum te-a indemna Domnul. Si o lasa.
Dupa asta a vorbit cu barbatul. Au fost la medici. Nimeni nu cunostea originea petei. Nimeni nu le indica tratamentul si pata crestea. S-au dus la Cluj. Copilul a fost consultat de fel de fel de profesori, de medici, dar nimanui nu-i spunea nimic pata asta. Nimeni nu stia ce-i. Ce mai puteau face? Iftinia inclina sa creada ca-i un blestem.