— Imi pare rau ca v-am inoportunat!
— Da. . . Nu… Ba da … De fapt ce doriti?
— in nici un caz nu am dorit sa va supar, dar observ ca numai faptul ca m-ati vazut v-a intristat. Va rog sa ma iertati. La buna vedere! Si da sa plece.
— Domnul. . . Raul.. . Stai un pic, ce te sifonezi asa?
— Ma iertati, dar candva ati zis ca pot veni la o palinca, iar acum vad ca v-am suparat. De fapt, eu m-am autoabonat, asa ca nu aveti nici o obligatie.
— Pentru atata nu va faceti probleme.
— Dar cand ar fi fost o problema?
— Nu stiu, dar fii bun si asteapta putin.
— Cat doriti, nu-i nici o graba.
Iftinia era tare incurcata. Cand 1-a vazut pe Raul parca era un vis. Apoi si-a adus aminte ca el a cerut un raspuns. Poate pentru asta a venit? Si din nou au napadit-o gandurile. Cum sa procedeze cu el? Sa-i dea un pahar de tuica si sa-1 lase sa plece i-ar fi fost rusine. Vine omul pentru prima data si nici nu-1 poftesti in casa? Te porti cu el ca si cu o sluga? Nu se face. Sa-1 duca in casa, sa stea amandoi la masa? O omoara taica-l sau, care, cu toate ca nu i-a zis nimic de „lasatul barbatului”, nu ar accepta sa gazduiasca pe oricine. Sa se duca la unchiul ei, care locuia peste drum, sa-1 cinsteasca el pe Raul? Asta ar fi ci si cum ar lua masa cu el in centrul comunei.
Sufletul i se zbuciuma si nu gasea nici o alinare, nici o varianta care s-o linisteasca. Mintea i se framanta tot timpul intre da si nu. De fapt, sant femeie, sant de capul meu si pot sa-1 duc in casa pe cel ce-mi place. Da, usor de zis. Fie ce-o fi:
— Poftim in casa, aici toti se uita la noi.
— Multumesc de bunavointa. Acum vede Iftinia ca-i imbracat ca de mire, ceea ce i-a dat fiori. Cat pe-aci sa-1 intrebe daca asa umbla acum cu masina, dar zbuciumul ei o indepartase de glume. Cu toate ca facea doar ce-si dorea si nu facea ceva rau, se simtea de parca mergea spre esafod. Stia ca i se pecetluieste soarta acum, fara sa faca nici un gest, nici el, nici ea.
Au intrat in casa, 1-a poftit sa ocupe loc si s-a dus la bucatarie.
Raul isi omora timpul uitandu-se pe pereti, dar Iftinia nu 1-a lasat sa astepte prea mult. Si-a pus un sort curat, s-a mai aranjat si a adus pe masa de-alo gurii, precum si o sticla de tuica. A pus in pahare, iar cand sa inchine apare o femeie mai in varsta.
— Sara buna! Iftinia, vii putin sa-ti spun ceva? -— Bine, mama. Si se retrasera in camera din fata.
— Fata, cum primesti barbat strain in casa? Vrei sa ma bagi in gura satului? Tu inca esti maritata! Te omoara taica-tau! Da-1 afara imediat!
Ca un facut, sufletul Iftiniei s-a linistit. Toate starile de incertitudine au disparut. Gandurile i s-au limpezit.
— Mama draga, nu vreau sa te supar, dar cred ca am dreptul sa-mi primesc prietenul in casa. Sau vrei sa umblu pe dupa razoare? Voi m-ati maritat o data. Nu puteti sa-mi permiteti sa ma marit si eu o data? Fii intelegatoare si lasa-ma de data asta sa hotarasc eu singura.
Usa s-a trantit si a aparut din nou Iftinia. Era toata imbujorata si mult mai frumoasa. Avea fruntea senina si inteleapta. Era degajata. Nu era Iftinia de acum cateva clipe. Era alta.
— Ceva necazuri?
— M-a certat mama.
— Daca vrei plec.
— Pana acum, e adevarat, am vrut. Acum te rog eu sa ramai. Au gustat din recolta noua de tuica, au mancat si au trait cea mai frumoasa noapte de dragoste, pe care nu o vor uita niciodata.