Nu numai ca nu avea cine sa-1 ajute, dar nici cu cine povesti nu avea. Seara de seara de obosit ce era cadea in pat de pe lavita pe care se asezase la cina. Era frant. Uneori, nici sa manance nu mai apuca. Vazand chinul sotului sau, Valeria s-a gandit ca macar cand e frumos afara sa iasa sa mai stranga si ea, sa-si ajute sotul, adunand macar ce se afla pe terenul de langa casa.
Intr-o seara cand s-a intors de la camp, Grasin si-a gasit sotia ,,arzand” toata ca focul si baiguind. Toata oboseala a zburat din el cand a vazut-o. Nu se mai putea intelege cu ea. Nu stia ce are. Vazand cate sant de adunat de pe camp, s-a gandit el, nu s-a putut rabda nici ea sa nu puna mana la lucru. Poate ca in vreo doua zile ar fi terminat de strans recolta, dar asa uite ce i-a facut nevasta!
A fugit dupa moasa, care cum a vazut-o 1-a facut pe el cu ou si otet ca-si omoara nevasta punand-o si acum la lucru. Abia a putut-o lamuri Grasin ca ea singura s-a apucat de treaba. Neexistand doctor in sat, cam toata asistenta o dadea moasa. Ea a fiert niste buruieni, si tot timpul bombanea. La inceput Grasin a crezut c-o descanta pe bolnava. Apoi si-a dat seama ca de fapt ea vorbea de una singura si era si foarte suparata.
— Moasa, ce tot vorbesti de una singura?
— Uita-te la fetita si ii vedea si tu de ce vorbesc. Grasin o cerceta pe fetita daca-i uda, o schimba
si-o infasa iar.
— No, ce ai vazut?
— Era uda.
— Omule, esti orb sau numai te prefaci? Nu vezi rum i s-a zbarcit pielea pe ea, de parca imbatraneste? I ^e usuca pielea pe ea. Fetita se deshidrateaza. Cine-stie de cand nu a mancat sa se sature.
— Ce inseamna asta? — se intrista barbatul.
— Asta e problema mare pentru sugari. Nu mananca. inseamna ca Valeria-i bolnava de mai multa vreme daca fetita arata asa cum o vezi. Ar fi putut muri de foame.
—Cum sa moara? Nu vezi ca-i cuminte? Nu plange. Doarme. E cuminte.
— Grasin! Nu face ce zici tu ca nu are putere sa o faca. Nu mai poate plange atat e de slabita. Ea”e in mai mare primejdie decat mama-sa.
Asta 1-a dat gata pe Grasin. Poate, ca orice barbat, si-ar fi dorit si el un urmas, un baiat, sa-i poarte numele. Dar cand a vazut fetita, sufletul i s-a umplut de soare, atata bucurie i-a adus. El a fost singur la parinti. De era vreme buna, iarna — vara iesea pe afara si se intalnea cu copiii sa se joace. Acum, dintr-o data, sa piarda toata bucuria, tot ce avea mai scump?
— Moasa, ce sa fac ca sa salvez fetita?
—Grasin, e greu, foarte greu, nu-mi dau seama cat e de slabita, dar te-oi ajuta si vom incerca sa o salvam si pe fetita.
Laptele Valeriei nici nu putea fi vorba sa i-1 dea pana se va pune pe picioare. Se va mulge singura si numai dupa ce va fi sanatoasa va putea alapta din nou. Au inceput sa prepare laptele de vaca. Nu stia ce reteta i-a facut moasa. Cu lingurita, Grasin ii dadea aproape toata ziua de mancare. I-a aratat pe cana cam cat trebuie sa manance la o masa. Dar acest lucru se prelungea ore in sir. Ceea ce nu a putut aduna a ramas pe camp. Noaptea, cand mai dormea fetita, mai fugea cu felinarul sa mai adune, sa puna la adapost hrana pentru toata casa. Ziua era cu fata si nevasta, iar noaptea umbla singur cu felinarul sa se gospodareasca. Nu mai stia ca doarme umbland sau umbla dormind. Asta a tinut cam o luna, dupa care fetita a inceput sa manance, sa prinda culoare in obraz. Maica-sa nu mai avea febra. Era tare slabita si-i dadea doar putin piept, dupa care Grasin completa cu lingurita masa copilului. La un moment dat, fetita nici putere sa inghita nu avuse. Acum se vedea cu ochii cum creste de la o zi la alta. Pana s-a mai intremat Valeria i-a mai dat cu lingurita, apoi au intrat in normal. Pentru ca Valeria sa nu piarda laptele Grasin ii sugea el laptele si-1 arunca. A fost o perioada foarte grea pentru ei si doamne fericit era acum Grasin cand vedea ca-i infloresc din nou cele doua fiinte dragi. A fost atat de ocupat cu ingrijirea bolnavelor incat acum nici nu mai stia ce trebuia sa faca de urgenta pe afara.