De, ce sa-i faci? Am intrat totusi la „Gambrinus” sa luam o bere. Am aflat ca si el este insurat si ca are o fetita de clasa a I. Eu nu-mi incapeam in piele, laudandu-mi gemenii, care erau intr-a IV-a. Si cum toate se sfarsesc, ne-am despartit, ca altfel scapa trenul. Toata bautura consumata a fost o halba de bere. Nu cred ca era cazul sa se puna intrebarea daca eram treaz? Am ajuns acasa. Copiii si-au terminat lectiile, iar eu, sub impresia discutiilor cu Costica, vreau sa aflu pe harta unde-i Runcu ala. Iau cartea de geografie a copiilor sa caut localitatea. Dar imi vine in minte ca de fapt trebuia mai intai sa le controlez lectiile si numai dupa aceea sa ma ocup de altele. Daca am luat geografia, hai sa incepem cu ea. Cer copiilor caietele de geografie. Ma uit in caietul unuia dintre ei si citesc „Raurile in R.S.R.”, ma uit in celalalt caiet si observ ca ultima lectie scrisa era ,,Lunca Dunarii”. V-am spus doar ca am copii gemeni. Iau caietele de la inceput si dau fila cu fila. Unul dintre copiii avea 13 lectii, iar celalalt 11. Avand doua ore de geografie pe saptamana, pana acuma trebuiau sa fie parcurse 19 lectii. Pun caietele unul langa altul si incep sa urmaresc pagina cu pagina atat dintr-un caiet, cat si din celalalt. Acum apareau temele parca din doua in doua lectii. Existau teme ce figurau la amandoi, altele se aflau numai la unul, precum si teme ce nu le avea nici unul. Hotarat lucru nu mai vad bine. Dar se poate asta dupa numai o halba de bere? Am auzit eu de la cineva ca alcoolicii orbesc, dar nu mi-a spus nimeni de la cate halbe devii alcoolic, iar eu beau cu totul intamplator. Capul imi vajaie. Ce poate fi cu lectiile astea? Ce s-a intamplat cu copiii mei? Doar eu am fost la ultima sedinta cu parintii, iar invatatoarea nu a avut nimic sa-mi reproseze. Nu aveau nici absente si nici note slabe. Toate erau dintre cele obisnuite. Poate ca maine ar trebui sa ma duc pana la scoala. Las caietele si ies afara sa iau aer. Nu mai puteam sta in casa. Pe bulevard il intalnesc pe prietenul meu Sandu. El era si mai nervos ca mine:
— Noroc, Sandule! Unde-unde?
— Nicaieri! Chiar nicaieri!
— Ai patit ceva? Ai necazuri?
— Eu nu. Dar fiul meu da.
— E bolnav mititelul?
— As! Luase o nota mica, o nota proasta, iar eu trebuia sa-i semnez carnetul. Daca tot fac pe pedagogul, mi-am zis, ia sa-i vad si caietele. Si nu a fost de ajuns nota aceea proasta, pentru ca in caiete ba avea lectiile din doua in doua, ba din trei in trei. Adica mai multe nefacute decit cele facute. Nu l-am intrebat nimic, am pus mana pe curea si l-am altoit ca la carte! Acum am iesit si eu sa ma racoresc putin.
— Cum spuneai ca avea lectiile? Din doua in doua sau din trei in trei?
— Da. Cam asa. Dar de ce ma intrebi?
— Cam asa ceva am vazut si eu la fiii mei. Sa fie oare asta o noua metoda de chiulire? Sa fi scapat, oare, copiii din mana?
— Salut, barbatilor! — striga Vasile, un alt prieten.
— Salut. Vasile!
— Morcoviti, baieti, morcoviti? Asta-i plimbare?
— Tu ai fi mai vesel daca ai fi patit ce am patit noi?
— Si, ma rog, ce ati putut pati?
— Uite. . . si incepem sa-i spunem si lui toata tarasenia.
— Toate bune, dar pe copii i-ati intrebat? Noi ne uitam unul la altul.
— Pai, ne-a mai ars noua de consultatii?
— Rau. baieti, rau ati procedat.
— De ce?
— Veniti cu mine! Ne oprim la o papetarie, unde el cumpara un caiet cu o suta de file. Il prinde de coperti si-1 scutura. Toate filele au iesit dintre scoarte ca un roi de fluturi.
— Ei? Ce aveti de spus?
— Uite, domnule! Din ce-i capabil un om sa innebuneasca? Pentru niste file lipite sau, mai bine zis, nelipite ca lumea. Si eu care credeam ca de la bere mi se trage. Asta a fost patania care nici pe noi nu ne-a ocolit, fiindca unii nu si-au facut meseria cum trebuie — spuse Ileana, in incheiere.