— S. . .e.. .r. . .v… .u . . .s . . .s . . s . . . ii raspunse Tuni incurcata.
Tanarul da sa se aseze, dar Tuni il roaga frumos sa mearga acasa. El se repezi s-o imbratiseze, ea insa se ferea, nestiind cum sa-1 faca sa inteleaga ca nu sant singuri. Dupa mai bine de o jumatate de ora de imbratisari si respingeri, tanarul cu greu a acceptat sa mearga acasa, ,,numai asta-seara”.
Se facuse ora 11. La patru dimineata aveam tren de intoarcere. M-am asezat. M-a servit cu mancare si in timpul acesta a inceput sa-mi povesteasca cat de singura s-a simtit dupa plecarea mea pana in ziua cand 1-a intalnit pe el. De fapt, nu 1-a intalnit. Isi luase concediu, iar sefa i-a trimis de la birou cu acest tanar un obiect pe care ea il uitase acolo. A venit tot asa intr-o seara. Stii ca mamei nu-i place sa aduc baieti in casa, iar daca i se pare ceva suspect imediat vine la mine — i se spovedise ea. Asa s-a intamplat si atunci. Si tot asa 1-am ascuns si pe el in dulap. Nestiind exact cand a adormit mama, am mai stat o ora pe intuneric. El m-a cuprins. .. Nu mai putea fi vorba de refuzuri! Asa ca in propria mea casa am fost a lui. Poate ca si acum pentru asta a venit. Ne-am logodit deja. Am depus actele la Sfat. Ne casatorim peste o luna. E mai bine ca ai venit. In scrisoare era mai greu de explicat. Asa poate ma vei intelege si ma vei ierta. Apoi ne-am culcat. Mi-a platit si mie dragostea. Cand ma iubea pe mine se culca cu el. Acum il iubeste pe el si sa culcat cu mine. Se pare ca dulapul e de vina. Cel din dulap e favoritul, el primeste recompensa. La trei noaptea am plecat spre gara. Acum sant aici. Usa ei s-a inchis in urma mea………
— Bravo, profesore! Nu mi-am imaginat ca voi nimeri intre asemenea povestitori care, sa fiu sincer, nu-mi explic de ce nu s-au apucat inca de scris, a izbucnit Ghita, profesorul de sport si componentul celei de-a cincea familii.
— Nu numai ca ati povestit magistral, dar ne-ati facut sa ne gandim la propriile noastre vieti, la familiile noastre, la aproapele nostru. Aceasta remarca o facea Ileana, sotia lui Ghita, si nu fara temei. Intr-adevar, in ele este oglindita viata asa cum trece ea peste fiecare.
— Asa cum zici — observa Vasile — apoi adauga: povestile noastre nu trebuie sa fie monopolul barbatilor. Eu as invita pentru maine seara o doamna sa ne delecteze cu farmecul ei de povestitor.
— Poate chiar asa n-o fi — interveni Zina —, dar sant sigura ca si femeile de aici stiu cateva povesti de dragoste, fiindca vad ca pe acest fel de intamplari ne-am profilat programul cultural.
— Atunci — zise Ileana — m-am abonat eu pentru maine seara. Cu toate ca eu sant cea mai tanara, sper sa nu va dezamagesc, stiind cat de bine s-au achitat de aceasta sarcina cei doi colegi. Dupa stabilirea serviciilor pentru a doua zi s-au retras cu totii in cabana la culcare.
A doua zi, locatarii cabanei erau si mai curiosi sa afle ce le va povesti Ileana. Ciudat, dar cu totii au intrat in joc. Peste zi alergau dupa treburi, se plimbau, dar, ca actorii inainte de premiera, se si pregateau sa fie la inaltimea celor de dinaintea lor, ce si-au jucat rolul si si-au incheiat povestea atat de frumos.
Dupa ce au servit masa de seara, care, dupa cum ati observat, era de fapt singura masa calda, si aceasta servita la pensiune, Ileana isi prelua rolul:
— Eu fiind mai tanara, m-am gandit ca nu ar fi politicos sa va acaparez fara intrerupere 1-2 ore. Asa ca m-am gandit ca nu ar fi rau sa va prezint trei povesti mai scurte, astfel incat sa mai rasuflati intre timp. Cred ca nu gresesc.
– Nu e rau — zise Grosan. Sa auzim!
Ileana se puse pe povestit:
— Sotul meu are un prieten, un maistru. Eu nu l-am cunoscut decat deunazi, la o nunta, cand, intre doua dansuri, mi-a facut urmatoarea destainuire. Sper ca Ghita sa nu fie gelos pe prietenul lui. Acum o sa va redau intamplarea:
— Meseria-i foarte dificila cand intre cei pe care ii inveti meserie se afla si tinere fete, iar unele din ele si foarte frumoase. Poate nu stii, dar eu imi iubesc sotia si familia cu un egoism neegalat poate de nimeni. Prin ea simt ca reprezint si eu ceva. Prin intreaga mea conduita am reusit sa o conving pe sotia mea ca mie mi-e suficienta o singura femeie in viata si asta este ea. Am cautat ca niciodata sa nu aiba motiv de gelozie din cauza mea. Nu spun asta ca sa-ti inchipui ca eu as fi asaltat de admiratoare si ca la nevasta-mea nu s-ar uita nimeni.