El suferea groaznic din cauza unui furuncul ce-1 avea la subsuoara. Pe mama o dureau bratele. Cat a chinuit-o el in cele 16 ore de mers cu trenul! Acum parca nu-1 mai auzeam. Noua ne trebuia sa mergem la W.C. Ne era foame. Dar nu ziceam nimic. Pana aici mama ne-a tot dojenit, ne-a sfatuit, ne-a certat. Acum parca era in incurcatura. Se uita la casa aceea cat un munte si nu zicea nimic. Se temea. Nu ziceam nimic nici noi. Intr-un tarziu ne-am tras spre niste trepte care duceau la o usa mare. Mama se afla in fata cu Mihai, cei doi Nelu si Iosif, o tineau de fusta, iar noi, ceilalti ne-am prins de ei si ne tineam de mana. Ne incurcam unul in picioarele celuilalt, pana am ajuns la trepte si ne-am asezat jos. Ne era somn si. .. celelalte de care am pomenit mai sus. Mama, sa-1 mai linisteasca pe praslea, s-a lasat putin pe spate ca sa-si scoata pieptul si sa-i dea sa suga. Din neatentie, cu spatele a atins usa, care in acel moment s-a deschis, iar noi am sarit in picioare. In usa a aparut un barbat de vreo patruzeci de ani, in camasa, cu manecile suflecate, s-a adresat mamei, care era cu o mana la san, iar cu cealalta il tinea pe Mihai.
— Femeie, ce faci aici?
— Vrem sa vorbim cu tatuca nost’ Cu Gheorghiu-Dej.
— Ce sa vorbesti? Ce ai? De unde esti?
Pe obrajii mamei a inceput sa coboare un rau de suferinta. A bagat mana in san si a scos o hartie de care noi nu am stiut nimic si i-a dat-o omului din usa.
— Femeie, asta om citi-o mai tarziu. Acum spune-mi sa pricep si eu despre ce necaz vrei sa te plangi. Mihai a inceput iar sa urle. Mama a incercat. sa-1 legene pe brate, apoi cu voce stinsa s-a pus sa-si depene “bucuriile vietii” ei. A vorbit despre viata ei si a barbatului pe care ar vroi sa-1 aiba cat mai mult langa ea, s-o ajute sa-si creasca plozii, dar ale carui zile sant pecetluite: nu mai are nici unde sa mearga si nici nu are pe nimeni s-o ajute.
__ Am venit, a zis mama, sa va arat ca am sase copii cu un tebecist si asa i-am ingrijit incat nici unul nu e bolnav. Dar acum nu mai am nimic, iar daca capul tarii nu vrea sa ma ajute, la cate am facut eu, atunci nu mai are rost sa traiesc nici eu, nici copiii. Despre sot nu mai zic nimic, ca el nu mai are mult.
Dupa ce i-a spus mama ca vine din creierii munti-lor, omul din usa ne-a facut semn cu mana si ne-a introdus pe niste coridoare, apoi intr-o incapere cam cat o sala de clasa, in care se aflau niste scaune si o masa. Un perete era format numai din geamuri. Era ora 7 si 10 minute cand am intrat acolo. Si stateam si asteptam. Stateam e un fel de a zice, fiindca ne simteam ca si batuti in cuie. Eram noi asezati pe scaune, dar parca ne era frica si sa le atingem. In acest timp, Mihai a dormit si gemea in somn. Celorlalti nu ne mai trebuia nimic, nici papa, nici pipi; ne era doar teama si ne lipeam de mama ca puii de closca. Asa am si adormit si asa ne-a gasit si omul din usa, care venise cu inca cineva pe la 8,30. Cealalta persoana nu era prea mare ca statura. Avea haina pe el, dar era descheiat la gat. El era capul tarii. A venit, a dat mana cu mama. Mama a vrut sa i-o sarute, dar cum s-a miscat, Mihai iar a inceput sa urle. A batut-o usor pe umar si i-a zis bravo. Ne-a mai mangaiat pe cap si a rugat-o pe mama sa mai aiba putina rabdare, ca toate se vor rezolva. Mama a baiguit ceva ce ar fi putut insemna si ,,Dumnezeu sa va dea numai bine. Multumesc. Sa traiti”. Omul acesta parca nu-mi era strain. Da, mi-am adus aminte, ,,statea” in clasa cu noi, deasupra tablei. I-a urat mamei putere de munca si curaj si a plecat.
Cu toate ca aveam ochii deschisi, nu am indraznit sa ma misc. Asa se face ca ceilalti mai dormeau inca. Dupa ce a plecat am aflat intr-adevar ca el era Gheorghiu-Dej. Au plecat amandoi. I-am scuturat pe ceilalti si nici nu am stiut ce sa le spun de emotie. Am constatat cat de usor te poti balbai in atari situatii. Omul din usa s-a reintors.
— No, ce zici, femeie, ce conducator avem? Cat e de omenos!
— Tare mi-e rusine, o sa ma creada o proasta, nu am reusit sa ingan nici doua vorbe ca lumea.. . sa ma inteleaga.
— Nu fi nacajita, femeie. El te-a inteles, e si el muncitor de-al nostru, cunoaste suferintele si necazurile oamenilor. E tare de treaba. Dar nu mi-ai spus unde dormiti? Mai aveti bani pentru mancare, pentru hotel?
(Mama se temea de hoteluri)