Zic eu: mare lucru
Clubul nostru epigramistic
18 mai,

chiar dacă el este pentru mulţi un aşa zis paralel cu Cenaclul Scriitorilor, Baia Mare, dar nu se pot compara nici activităţile, nici loialitatea dar nici volumul de muncă şi de angajament depus de membrii Cenaclului epigramistic “Spinul” în comparaţia cu celălalt (afirmaţiile acestea se fac deoarece toţi suntem şi membrii Cenaclului Scriitorilor). Productivitatea cenaclierilor, popularizarea lucrărilor lor prin ziarul “Graiul Maramureşului”, participarea la destul de multe concursuri şi în principal popularizarea epigramelor în întreaga ţară prin revista “Epigrama”. Apoi publicarea, cam din doi în doi ani, a unei lucrări de sinteză a muncii depuse de cenaclieri, premiile obţinute cu diferite concursuri dovedesc afirmaţia din deschiderea acestui material că: Este un lucru deosebit acest cenaclu, este un cenaclu de muncă. Nu doresc să trec cu scrisul fără a aminti relaţiile exemplare şi de conduită a fiecărui membru al acestui Club deschis epigramei băimărene.
Poate că toate aceste lucruri trebuiau pomenite la aniversarea a doi ani de existenţă a Cenaclului, dar n-a fost posibil, după câte ştiţi deoarece procesul verbal “încheiat” cu acea ocazie număra trei pagini la două rânduri, nu se făcea să dormim aici.
Ora trecută eram prezenţi şapte membri ai cenaclului, mi-am amintit cu acea ocazie de:”cifra şapte la români” care la noi tinde să se cramponeze deocamdată doar la prezenţă. Ar fi benefic dacă membrii cenaclului ar creşte ca număr, dar pe de altă parte s-ar schimba mult tipurile de relaţii existente şi chiar atmosfera aceasta de creaţie, atât de mult lăudată, s-ar modifica. Dar nimeni nu poate ţine timpul în loc şi de aceia chiar dacă v-a suferi acest tip de model de prietenie, legea firii se impune.
Cei şapte au fost: Doamna Medan, Domnul Bud, Domnul Filip, Domnul Micle, Domnul Mihai, Domnul Şiman şi cred că eram şi eu. A fost o şedinţă liniştită în care s-au citit lucruri frumoase de către toţi participanţii mai puţin eu. S-a “făcut” cumulul epigramelor ce urmau a fi duse la ziar, ocazie cu care, a reieşit că unii dintre redactorii “Graiului” se implică mai mult în publicarea epigramelor noastre, alţii “le uită” de la o zi la alta. Consultarea a fost de bun augur, deoarece a reieşit că priza ce-a mai bună o are Domnul Bud în sectorul acela, al ziarului, cunoscându-l pe domnul Fărcaş, apoi Domnul Micle. Fiindcă veni vorba de Domnia Sa, dânsul a citit trei epigrame, din care una a căzut sub reflectorul Domnului Mihai, prilej cu care s-au lămurit unele lucruri despre prozodie. În timpul disputei, în care nu era vorba de dreptatea cuiva, ci doar de o anumită nuanţă, mă gândeam cu tristeţe că asemenea dueluri sunt frecvente între liceeni cu ceilalţi colegi, sau cu alţi elevi la “nuanţele de limbă”, dispute care sânt atât de rare, încât nu-mi mai aduc aminte de când n-am mai auzit asemenea dueluri. Domnul Jurcă la cenaclul scriitorilor a afirmat că în cadrul Europei unite, prima limbă care v-a dispare va fi limba română. Încep să cred şi eu acest lucru acum când elevii nu mai citesc şi copiază referatele gata făcute de pe internet, mai mult acelaş lucru, se întâmplă şi cu subiectele de examen etc. Apropo de Jurcă. Nu i-ar sta rău aici, împreună cu noi epigramiştii, mai ales că scaune avem destule, dar de adus este mai greu, şi sunt sigur că numai Domnul Mihai o poate face. Sânt convins că prezenţa lui Jurcă ar fi în folosul “Spinoşilor”.
Ca un adevărat preşedinte, Domnul Şiman, la invitaţia revistei Epigrama, ne-a cerut un Curriculum Vitae, lucrări pe care nu le-a făcut nimeni din inconvenienţă. Ca şi cum ar discuta sau scrie milioanelor de oameni, Domnii, din dragostea lor neţărmurită pentru noi, ne-au rugat să trecem şi anul în care am decedat, şi lipsa aceasta de consideraţie a produs ilaritate. Dacă ai decedat n-ai cum scrie epigrame şi dacă această “cerinţă” nu este o crasă lipsă de respect, atunci se pare că acei care au cerut asemenea formular, nu trebuie să-şi scrie anul decesului, noi suntem mulţumiţi cu anul ….demisiei din acea funcţie. Noi am fost conştienţi că a fost o scăpare, dar acest afront devine impardonabil între oameni care numai prin scris se cunosc şi bănuiesc că se respectă, altfel…S-a trecut la alte lucruri mai omeneşti, mai de viaţă. Domnul Micle este viitorul
român care v-a cuceri Canada. Pentru a ne înştiinţa când şi cum va face acest lucru, a solicitat adrese scrise sau electronice, de la cei care avem, pentru a putea transmite gândurile sale celor rămaşi aici. Sunt sigur că n-a citit poezia lui Mitică Rusu, IMIGRANTUL, ca să-şi facă o părere, vis-à-vis de ale celorlalţi. Aşa cum ne-a obişnuit deja Domnul Şiman, ne-a mai prezentat nişte epigrame, apoi Doamna Medan, ca să încheie Domnul Bud şi Domnul Filip. Cum s-ar spune “curge” apă la moara epigramiştilor. Au fost reiterate cererile pentru cele 40 de epigrame care vor sălăşui în noul volum colectiv de epigrame al Clubului Spinul.
Apoi am trecut la discuţii mai amicale, lăudându-ne fiecare cu bolile pe care le are şi reacţia acestora la bulversatele vremuri şi a ciclurilor barice cu care ne copleşeşte această primăvară. Încă o zi frumoasă pentru membrii “cenaclului Spinul”, se încheie fructuos.