Prin ceaţa care a speriat Companiile de avioane având cert falimentul în faţă după atâtea amînări de curse, vreme în care trebuie asigurate hrană şi cazare pentru pasageri pe care nu-i puteau transporta, noi avansam spre Est fără prea mari vise. Spun acest lucru deoarece, nu numai că ne citeam cele mai bune epigrame, considerate de noi, dar am constatat cu tristeţe că fără o minimă “interpretare”, epigramele nu-şi dezvăluiesc poanta, care nu este savurată. În cazul în care, creatorul de epigrame, prin mimică şi variaţii ale vocii, prin pauzele în timpi bine aleşi, îşi expune o parte din trăirile sale interioare, făcând, acel nimb de inteligenţă, creiativitate şi spontaneetate, perceptibil pe loc. Necesitatea acestui demers artistic, este cu atât mai reclamat, cu cât s-a constatat că epigrama fiind foarte concisă, chiar zgârcită în vorbe, este suficient să nu înţelegi un singur cuvânt şi îţi este imposibilă perceperea întregii epigrame, a demersului artistic. Repetarea unei epigrame duce la pierderea totală a farmecului ei. Există şi aici o excepţie, când epigrama este deosebită şi doreşi o resavurare a ei. O altă învăţătură a acestei deplasări, este că prelegerile lungi, sau prelungite în general, diluează atmosfera ducând-o cam înspre acolo cum sunt poveştile despre armată. Menţionez că în toate ieşirile pe care le-am avut, în acest context cel mai bine s-a descurcat domnul Nistor Bud, care de fiecare dată şi-a ales frumos cuvintele, a rostit doar atâtea cuvinte câte au fost necesare ilustrării acelei manifestări(aici trebuie să menţionez că dânsul are simţul comunicării cu auditoriul în sine). Tot la acest capitol a excelat şi
domnul Bodnar la întâlnirea de la Ocolul Silvic, dar aici multiplele funcţii avute l-au cam deconcertat de la ce dânsul a dorit a face. Revenind la ultima ieşire, de la Ocolul Silvic, a fost lăudabil că domnul Bodnar a propus două citiri de fiecare, sau două luări de cuvânt, deoarece ne-am putut pregăti mai bine materialele după prima citire. Acum să fiu iertat de acel epigramist sau epigramistă, ce a pus mâna pe microfon “uitând” a-l restitui colegilor, până nu şi-a epuizat întreaga operă din toate ziarele care i-au publicat epigramele. Poate pe viitor veţi hotărâ să facem chiar trei runde, pe teme diferite prin care vom scoate în evidenţă mai multe aspecte ale vieţii, mai bine profilate, şi evident că vom citi şi mai multe epigrame. Poate limităm fiecare rundă la câte 10 epigrame. Ar mai fi un ultim aspect, care nu trebuie să fie considerat ca o critică, dar am observat că prin aceste ieşiri devenim mai prolifici şi mai responsabili. În acest context nu ar fi bine ca epigramele pe care le citim, măcar jumătate din ele să fie originale? La serata de ieri am auzit o epigramă care s-a citit şi auzit a şasea oară. Puţin parcă a fost prea mult.Cine a ascultat ce am scris până aici, poate-şi pune întrebarea: “ce am căutat noi la Baia Sprie?” Răspunsul este de necotestat. Am avut cea mai frumoasă ieşire de până acum, o ieşire pe care am susţinut-o în faţa unui public avizat, elitist şi care a savurat momentul la care şi-au permis să ne invite în intimitatea lor. Poate aţi observat oboseala primarului Barbolovici şi prin manifestarea noastră am reuşit să-i alungăm oboseala şi somnul. Un alt atu al calităţii a fost şi faptul că patru dintre cei prezenţi la manifestarea de la Ocolul Silvic Baia Sprie erau prezenţi şi aici. Acest lucru spune ceva, cu atât mai mult cu cât, la ei în bătătură am dat cât am putut de bine în ei şi oamenii au savurat creaţia şi ne-au însoţit şi astăzi aici şi poate ne vor însoţi şi altădată. Ar mai fi de exprimat două regrete: spoturile de lumină nu ne-au permis cuprinderea întregului local şi bine ar fi fost dacă rămâneau şi elevii, cu toate că atunci, probabil că nu se realiza o reală destindere generală- Noi ar fi trebuit să ne alegem mai bine epigramele şi “vizaţi” fiind, desigur că nimeni nu-şi permitea să se delase în veselia general Au participat la acest demers artistic doamnele Velea şi Găinariu, domnii Şiman, Micle, Bud, Filip, Mureşan, Gross şi de această dat pe post de moderator domnul Bodnar Mihai.
Manifestarea a avut loc în ziua în care, cel ce scrie, a împlinit 63 de ani şi-o lună.şi mai era o săptămână până la Crăciunul 2006