Am primit vizita, în propriul apartament, a unui personaj preţuit, om cu răspunderi şi responsabilităţi mari în mineritul maramureşean, dar şi în învăţământul tehnic din acest cap de ţară, persoană care va deceda în 24 aprilie 1989 datorată obligaţiei de-a părăsi posturile de muncă a personalului medical din Spitalul Judeţean, situaţie impusă de către Conducerea de Partid, de-a merge la mitingul de întâmpinare a Tovarăşului Nicolae Ceauşescu. S-a pretins ca toată lumea, indiferent din ce sector de activitate face parte, tot personalul prezent la serviciu să ia placarde, tablouri, lozinci, să plece, ba să şi strige :Ceauşescu-PCR şi altele. Tristeţea a fost că de această dată, au obligat ca tot personalul spitalului să „defileze” cu această ocazie. Personajul de care vorbim, un om care a fost cineva în oraşul acesta, a avut neşansa să fie operat chiar în acea zi. Cum medicii şi asistentele au trebuit să meargă cu pancarte şi tablouri de sub care să strige lozinci aberative, au fost obligaţi să părăsească odată cu Spitalul şi bolnavii. Salonul de reanimare a rămas doar sub supravegherea unei singure asistente, persoană care evident că nu putea fi omniprezentă şi să mai şi intervină calificat, la douăzeci de muribunzi. La terminarea mitingului şi reluarea obligaţiilor profesionale ale medicilor, mai bine de jumătate dintre pacienţii de la reanimare, nu mai aveau nevoie de nimic. Erau morţi. La mitingul acela, atât de important, Ceauşescu ne-a spus că ne-am plătit integral datoriile externe.( de parcă noi am fi făcut acele datorii) Se pare că aceste plăţi s-au făcut numai cu alimente şi grăsimi, carne, deoarece de la 1 mai şi până la 23 august n-am avut carne în casă DELOC. După această mare „victorie” a foamei încununată cu acel miting, îmi aduc aminte că un elev m-a întrebat a doua zi că :”ce înseamnă concret faptul că ne-am plătit datoriile de a luat atât amploare, s-a făcut atâta caz, de acest lucru?” Răspunsul dat elevului era tot o întrebare:”aseară te-ai uitat la televizor?” „Da”. „Ai văzut povestea pentru copiii?” „Nu.” „Deci nu s-a întâmplat nici măcar atât!”.
În acele timpuri, dar se pare că şi guvernanţii de acum, s-au molipsit de acest obicei, de-a inventa tot feluri de metode prin care să scoată banii de la oameni „oficial” şi neapărat motivat. Dacă lăsăm la o parte fondurile sociale, fondurile pentru pensii, sume care pare-se că s-au transformat în puşculiţa „cuiva” ca şi acum CAS-urile, s-au inventat în producţia socialistă, şi chiar în comerţul socialist, metode de julit populaţia pe măsură.. Într-o zi mă aflam în parc.

Am observat că lumea „se lasă de plimbare” şi se îngrămădeşte la alimentara din capătul parcului. Mă duc şi eu. Aici au adus ceva parizer la vânzare, marfă foarte rară în acele timpuri. Cuminte, ca şi ceilalţi, mă pun la rând. Başca orele petrecute stând la rând în picioare. (pe atunci n-am văzut cozi sub 50 de persoane). Când mi-a venit rândul mă serveşte şi pe mine cu 1/2 kg. Mai mult nu era permis. Mi-l cântăreşte şi ce-mi veni mie, o rog pe tovarăşa vânzătoare să mi-l felieze. Vânzătoarea cu sârg se apucă de feliat cu cuţitul şi la a doua felie parizerul meu se dezumflă. Era o simplă pungă cu apă de ½ kg.
În 1 noiembrie Ceauşescu dă ordinul să se oprească generatoarele de curent de la Porţile de Fier deoarece era apă puţină în Dunăre. În data de 11 se repornesc.(După dezastrul de la Cernobâl au vrut să golească Barajul Firiza care se pare că era contaminat radioactiv. Au renunţat în ultimul moment datorită dezastrului ecologic care s-ar fi produs).
Pe 15 noiembrie s-a votat. Braşovenii de la „Tractorul” şi „Steagul Roşu” după ce au votat, au ocupat prefectura şi Comitetul Judeţean de partid făcând o revoltă. Lumea era lihnită de foame şi salariile continuu penalizate, şi din mizeriile acelea de salarii, nu aveai posibilitatea de-a cumpăra, nici-un fel de alimente. Băimărenii erau mai „avantajaţi”. Porcii care mureau la crescătoria de porci din Seini, erau afumaţi şi se vindeau în magazine. Pentru aceste perituri afumate unele persoane veneau din Cluj să le cumpere. Cine avea copiii, acasă, la şcoli, în armată, trebuia să le trimită pachete altfel mureau de foame pe unde erau. Îmi spunea cineva pe care l-a ajuns norocul să aibă fată la facultate că şi băiat la armată, că a trimis numai în acest an 35 de pachete la cei doi copii. Asta nu se poate exemplifica prin ce stări şi umilinţe treceau acei părinţi care dacă au putut „face rost de ceva” blestemate fie aceste vorbe, aveau grijă să le pună departe, ca măcar într-o săptămână să se adune de un pachet. Încununarea batjocurii era apariţia unei cărţi a lui Nicu Ceauşescu cu ;”Conservarea şi păstrarea fructelor şi a legumelor” carte de care se foloseau acum pentru a conserva măcar pe două săptămâni ce au putut pune deoparte.

Pentru cei din Braşov, răzbunarea lui Ceauşescu a fost cruntă. „Anchetaţii” au fost atât de torturaţi că unii au ajuns să-şi de-a foc pe pârtia de schiat din Poiana Braşov, de cât să mai fie interogaţi de securişti. A fost momentul în care braşovenii au fost trecuţi la index. Din acel moment, nu se explică de ce, dar nu numai autorităţile ci chiar societatea românească se străduieşte să-i desfiinţeze. Aşa ne cinstim noi eroii. Pe braşoveni deoarece s-au revoltat împotriva tiraniei în cele mai negre vremuri, (Doamne ce zi fericită a fost pentru România ziua aceia) iar pe mineri pentru că „au făcut” mineriade. Forţa şi puterea de solidarizare, din nici-un unghi se pare că nu este bine văzută. Acum şi dumneavoastră vedeţi, că până vor dispărea definitiv cele două populaţii de meseriaşi, nu mai sunt multe de făcut, zice Banca Mondială şi cu această ocazie, fenomenului de solidaritate din această ţară, i se va pune punct definitiv… chiar dacă s-a dovedit că cele mai multe fapte oribile, care au fost bine camuflate, din acea perioadă şi până acum, au fost comise de…alţii. Datorită unor grave neglijenţe, un bloc cu 88 de familii nu au avut încălzire din data de 1-15 decembrie. Evident că nici un director n-a păţit nimic, chiar dacă temperaturile de afară, erau de -8gC.
Au sosit sărbătorile de iarnă dar se pare că nu pe ele l-au aşteptat românii. Când ai un frigider gol, cafeaua ce-o bei i se spune nechezol şi băuturile sunt mistificate chimic din ordinul chimistei academician, sub denumiri de „Trocadero” şi alte exoticisme, se pare că gândul tot la braşovenii aceia curajoşi te duce. Frumoasă palmă au aplicat „guvernului de democraţie populară”