Una dintre acestea este totuşi o ipoteză avizată ţinând cont că este formulată de un medic colonel în profil, om care dincolo de specializarea valoroasă pe care o are a tratat unele cazuri la viaţa lui, considerate din start irecuperabile, deci omul este şi un practician cercetător. Dânsul ne spunea într-o emisiune la postul naţional de televiziune: ” Cauza care a deturnat şi a impus nefolosirea unei aşa mari cantităţi de materie cenuşie, a capacităţii creierului uman, făcând-o inutilizabilă, este aceiaşi cauză care ne-a handicapat de un mare potenţial nepermiţându-ne folosirea integrală a capacităţi mentale cu care suntem dotaţi ca fiinţe umane. Până mai deunăzi, nu se vorbea nimic, nu transpira nimic. A trebuit să vină “mineriadele” ca să se poată explica cauzele genetice şi sociale care au făcut posibile acele manifestări barbare. În contradicţie cu tot ce s-a ştiut, văzut şi crezut până atunci, Domnia sa, colonelul psihiatru, spunea că “omul de la naştere are mai multe înclinaţii spre rău, spre violenţă, decât înspre bine. Şi deoarece răul este genetic, este mai la îndemână de făcut, decât binele, care ştie ori cine că presupune în afară de toleranţa acceptată şi, foarte multă muncă, chiar şi inteligenţă. Eradicarea răului genetic se face numai prin cultură şi educaţie”.(În care stat din lume se spune că învăţământul nu mai poate de bine? În nici unul domnilor!) Poate de aici şi fenomenul respingerii culturii şi învăţăturii de către oamenii cu asemenea înclinaţii spre pornirile primare care, se ştie că merg numai spre ” plăcerea trupului”- distracţii, cum le percepe şi defineşte actuala generaţie tânără. Cu toate că, aşa cum am spus, nu avem date ştiinţifice certe de ultimă oră din acest domeniu atât de mult dorit de elucidat, ţinând cont de profiturile reale ale individului şi societăţii, se vehiculează prin surse neautorizate, posibil a fi o “răsuflare” ştiinţifică cum că, implicaţiile sociale şi financiare fiind mari se folosesc asemenea “metode”, prin care se sugerează că: aceste cauze, de blocare a creierului uman, ar fi două. FRICA
Este, inoculată ancestral nu permite individului evadarea peste limitele presupuse a fi sigure pentru ori ce fel de guvernare. Cine iese din şablon are parte de pedeapsă, la care există uneori posibilitatea de-a opta deoarece aici invenţia umană nu-i limitată. Se începe cu Cartea Sfântă care începe cu FACEREA şi se termină cu APOCALIPSA. Copilăria-i umbrită cu coercitiva “bătaie ruptă din Rai”, şcolarul are pedepsele lui, omul matur evident că beneficiază şi el de pedepsele care-i impun FRICA.

Poate v-a întreba cineva:” Ce să facem cu acei care greşesc?”. Este simplu. Elimina-ţi CAUZELE! Majoritatea faptelor antisociale de regulă sunt refulări, insubordonări “clocite” din copilărie şi care-i fricos “nu-şi dă drumul” toată viaţa şi automat el este un cetăţean BUN, până poate pune gura pe mai mult alcool decât”poate duce”. A doua cauză a neîntrebuinţării capacităţii totale de muncă şi inteligenţă a creierului uman, este EDUCAŢIA şi INSTRUCŢIA-ÎNVĂŢAREA, care se bazează pe memoria mecanică şi pretenţii mai mult sau mai puţin bune a unor profesori, care impun în cazul nostru “ce trebuie să învăţăm” nu CE TREBUIE SĂ ŞTIM. Dacă AUTOMAT impui nişte bariere creierului, bineînţeles că neuronii se vor bloca şi apare rezerva:”cum a trăit tata şi mama oi trăi şi eu”. Deci resemnare, frică. Apoi ce fel de democraţie-i şi aceia în care obligi pe cineva “ce şi cum să înveţe” Noul sistem de învăţătură şi educaţie ar trebui să cumuleze cultura vieţii (necesităţile biologice omul le ştie deja la 3,5 ani, după cum afirmă medicina. De la acea vârstă şi până individul încheie cu viaţa, societatea prin metode coercitive încearcă să-i impună:reguli, automatisme, căi, manipulări prea puţin democratice). Dacă aceste lucruri se vor dovedi viabile atunci conducerea societăţii v-a avea ceva de muncit. De se doreşte să se schimbe ceva în învăţământ, poate de la aceste premize ar trebui să pornească. Eliminarea tuturor metodelor care înstăpânesc frica şi aflarea metodelor de lucru care să impună concurenţa, competiţia şi voinţa liber asumată. Acest demers poate speria, poate duce la o debusolare a pofilelor, la lipsuri crunte în unele domenii. Dacă am încerca ca la examenele de admitere să afişăm şi necesităţile societăţii în acel moment, cu siguranţă că viitorul candidat nu va alege să dea examen pentru un profil inutil, mort, perimat ce nu foloseşte nimănui. Competiţia începe chiar înainte de înscriere. Copilului nu-i va mai alege părintele profesia” deoarece nu el intră în competiţie, nu cunoştinţele lui ci ale sale, ale copilului, care pur şi simplu nu o să mai aibă nevoie de “cunoştinţele” solicitate de părinţi. Deschiderea în ori ce domeniu, la început bulversează, dar apoi se clădeşte sigur şi pe baze solide care nu le mai poate modifica “cineva” care-şi motivează ocuparea unui scaun. La aceste tipuri de şcoli unde frica nu va fi “modelată” nici notele nu-şi au rostul putând fi înlocuite de proiecte semestriale sau anuale. La obiectele unde exerciţiul trebuie zilnic susţinut, zilnic se vor face exerciţiile ca elevii să cunoască metodele de rezolvare. De reţinut că acesta este scopul şi nu notarea care poate lipsi. Nu de puţine ori nota nu exprimă cunoştinţele ea fiind mai mult coercitivă, pedeapsă, pentru cine ştie ce indisciplină comisă de elev. Şi aici dacă înlăturăm cauzele, multe dintre aceste manifestări din comportamentul elevului vor dispărea. Elevii cu adevărat indisciplinaţi, trebuie disciplinaţi prin metode prescrise de societatea respectivă, mai mult, de ce obligăm noi pe cineva să înveţe dacă acel “cineva” nu doreşte acest lucru, ne sfidează?.Sunt amenzi, care în prima fază vor fi foarte multe, dacă vom abuza de ele şi are voie ori cine să plângă după terminarea cursurilor, dacă n-a înţeles să facă şcoala când a fost timpul ei. Nimănui nu-i recomandat să i se bage pe gât ceva ce nu doreşte!

Este foarte probabil ca nu aceasta să fie formula corectă de adresare unor persoane cu funcţii mari, dar aici în Cavnic, unde nu cunoaştem alt fel de şefi numai pe aceia care sunt la Exploatare, la mină, cărora noi aşa le spunem. Îmi aduc cu drag aminte de zilele când v-am ales şi mi-am zis că dacă ceilalţi, care au condus ţara aceasta au fost cum au fost, pe voi dacă vă vom alege, pe voi aceia care aţi descoperit acel slogan, sper că l-am scris bine,.”să trăiţi bine” m-am gândit că voi sunteţi din sângele şi necazul poporului, îi cunoaşteţi necazurile şi cunoscându-le, dacă vă vom alege, le veţi şti elimina.
Acum sunt bătrână, dar am crescut 7 prunci. Şapte bărbaţi. Trei au murit la Şuior, iar pe ceilalţi, nu le-a mai lăsat zile de trăit: silicoza primită la Exploatarea de aici din Cavnic. Nu vă cer medicamente, că am auzit că toţi vă cer şi nu numai că vă plictisesc cu aceste cereri, dar nici nu vă obosiţi să le daţi, şi cred că aici aveţi dreptate, deoarece, Dumnezeu va Hotărî când vom pleca fiecare. Nu vă cerşesc nici mâncare, este umilitor ca acest lucru să-l profeseze o bătrână de 74 de ani. Umilinţa, din câte zic alţii, nu este numai pe cerşetor ci şi pe societatea care generează asemenea „posibilităţi” dezonorante.