Toţi se fereau de ei, îi ţineau la distanţă, adică vagonetari la transport. Mulţi au avut ocazia să vadă ce cunosc aceşti doi tineri mineri deoarece au fost două evenimente la care au intervenit şi ei şi acei care stăteau cu studiile ca trenul, erau convinşi că dacă aceştia prind un loc de muncă, îi lasă pe muţi în urmă. Ce le lipseau celor doi tineri mineri, un „cineva” care să-i vadă deoarece pilele pentru ei n-au fost încă confecţionate.
Era o dimineaţă de vară şi cei patru tineri muncitori calificaţi despre care am povestit, s-au întâlnit în sectorul „desfacere” a Exploatării, adică în gară la încărcat vagoane CFR cu minereu. Trei lucruri inedite s-ai întâmplat cu acea ocazie. Aveau primii oameni calificaţi care „ocupau posturi” de necalificaţi. Pentru prima oră veneau în acest sector, care era pepiniera minei, oameni de la mină la încărcat vagoane şi şeful unuia dintre muncitorii calificaţi, care era şeful de sector, era unchiul unuia dintre meseriaşii veniţi să încarce vagoanele cu lopata. Este culmea cât de uniţi sunt oamenii când sunt puşi pe rele. Noii muncitori de la „desfacere” aveau obligaţia de-a presta 8 ore de muncă. Ceilalţi lucrau 12 ore şi 24 liber, sau 24 cu 48. În cele opt ore zilnice adunau stocul de minereu, pregăteau frontul de lucru şi alte munci ordonate. De regulă ziua nu soseau vagoane. Acestea soseau numai noaptea în jur de ora 22. Atunci veneau şi-i trezeau şi pe „domnii calificaţi”, că de fapt asta trebuiau să facă, să încarce vagoane. La ora 6 indiferent că au încărcat sau nu vagoane trebuiau să intre în serviciu. Ori ce intervenţie au făcut să le permită să vină alături de ceilalţi încărcători, nu li sa aprobat. După o lună cei patru meseriaşi arătau ca nişte umbre. Careva dintre părinţii celor patru meseriaşi, au făcut o plângere la Gheorghiu Dej. Pe atunci s-a observat că încă nu se opreau scrisorile la poştă. Cu o neruşinare de care numai ei erau capabili, le-au oferit posturile pentru care aveau calificare. Ancheta ordonată a constatat că „pornirea de ură şi distrugere a celor patru” avea singurul substrat că pe timpul şcolarizării şi al practicii, ei s-au dovedit cei mai buni dintre cei 14 muncitori calificaţi primiţi de Exploatarea Minieră Rodna, în acel an.
Ajungând aici cineva ar putea crede că „lupta între generaţiile de meseriaşi” s-a încheiat aici. Pentru scurt timp, da.

**********

Nu de puţine ori, când vizităm pe cineva, observăm că unele persoane nici nu catadicsesc să se desculţe. Întră în casă încălţaţi şi calcă covoarele fără milă. Mă aflam şi eu la cineva şi persoana care mă însoţea suferea de această „omisiune”. După consumarea vizitei l-am abordat asupra acestei atitudini. El mi-a răspuns după câte veţi vedea:
– Tata mi-a spus odată că bărbatul întotdeauna trebuie să fie „gata”. Evident că nu mi-a explicat ce poate însemna acest lucru.

Peste ani am aflat de ce era necesar acest lucru dar nu de la dânsul. Spunea mama că erau în primele luni de căsnicie. Vara, cald, era o dimineaţă de Duminică, dimineaţă când s-a hotărât tata, să se mai tolănească puţin prin pat. Nu şi-a dat seama cum s-au s-a derulat lucrurile deoarece, când a deschis ochii, lângă pat era un om căruia, într-adevăr avea de avea de-i restituit ceva bani, dar condiţionat de alte evenimente. Problema nu ar fi luat acest aspect dacă persoana respectivă n-ar fi fost un individ fără scrupule. Toate lucrurile privitor la acea afacere au fost stabilite de ale persoane prinse în acea afacere şi chiar şi termenii de rambursare, în cazul unei falimentări a afacerii respective. Individul, persoana despre care vorbim, probabil s-a răzgândit şi la o oră imposibilă, i-a venit să facă vizite. Modul cum s-a comportat individul, cuvintele injurioase, atitudinea lui în tot acest demers, te ducea la gândul că specimenul acesta merita să fie strâns de gât. Cu toate acestea reacţiile lui tata erau nule. După ce probabil s-a individul „s-a descărcat” ori poate şi-a dat seama că nu poate avansa cu nimic în demersurile sale, total nesatisfăcut a ieşit din casă acea persoană inoportună şi lipsită de educaţie, moment în care tata s-a pus pe înjurat de credeai că se va crăpa cerul. După terminarea acestui repertoriu, nu prea plăcut de auzit într-o zi când toată lumea se pregăteşte să meargă la biserică, după ce tata s-a mai liniştit, i-a povestit mamei, starea apatică în care a mustit şi de ce n-a putut să-i „ofere” individului acela ce merita. Era o impertinenţă crasă să faci asemenea lucru în casa altuia, dumineca înainte de slujbă, când ştie toată lumea că nu se vorbeşte de „ochiul dracului” şi apoi să mergi la biserică. Chiar şi discuţiile de duminecă după amiaza sunt doar de tatonare nu de afaceri. Toate acestea fiind spuse a „dezvăluit” lipsa lui de reacţie la impertinenţa respectivului individ. Seara dar mai ales în cursul nopţii i-a fost prea cald şi i-a venit ideea să-şi arunce pijamaua de pe el. În momentul când a apărut individul acela, el practic era în curul gol. În asemenea postură a trebuit să-i asculte toate cuvintele sale abjecte şi el nu prezenta, vizibil, nici un de fel de reacţii. De atunci s-a jurat să nu mai ajungă niciodată în situaţia de-a nu putea replica mai ales acelor persoane care meritau din plin „atenţia” sa. Cu toate că aici n-a fost vorba de pijama nici eu nu doresc să trec prin ce mi-a trecut tatăl meu. Deci…

Baia Mare la Sfânta Mărie Mare 2005