Ceauşescu a fost informat că la Cavnic este un urs care ar putea fi un trofeu mondial. Cum nu prea avea timp, a venit cu elicopterul. Abia s-au terminat construcţiile clădirilor dintre Hotel Mara, Magnolia şi strada Progresului. Oficialităţile locale au hotărât să împădurească zona pentru „a da bine” când va trece Ceauşescu cu elicopterul peste oraş. Între 29 martie şi 2 aprilie toţi elevii de liceu şi ai şcolilor profesionale din oraş, au plantat copaci dezvoltaţi, maturi. Zilele acelea au fost zilele cele mai ploioase, reci şi cu vânt puternic din acel an. După trecerea elicopterului prezidenţial, copacii au fost scoşi şi s-au plantat puieţi din nou. E adevărat că n-a puşcat ursul.
În 24 aprilie miting de sărbătorire datorat plătirii datoriilor externe. Am fost obligaţi cu prezenţa mai mult de 2/3 din populaţia oraşului.
Cu toate că nu mai aveam datorii, 1mai a trebuit să-l sărbătorim prin muncă. A fost unicul 1mai care l-am petrecu astfel în cei 45 de ani de muncă.
Se dublează reţinerile din salarii pentru fondurile sociale.
Se trece la întreruperi de energie electrică de trei ore pe zi. Cu această ocazie frecvenţiometrele se scot din circuitele electrice pentru a nu se observa creşterea tensiunii în detrimentul frecvenţei.
Din 26 aprilie şi până pe 14 august populaţia oraşului n-au avut carne în casă. Polonezii, cu concursul Papei Ioan Paul al II-lea, renunţă la regimul comunist. Cu această ocazie au umplut Europa şi lumea. Li se spuneau „ţiganii Europei”. Nu va trece nici-un an şi francezii ne-o atribui-o nouă, românilor. De fapt însăşi noţiunea de graniţă fără restricţie, graniţă liberă, este absurdă şi te ispiteşte şi pe cel ce n-ai asemenea gânduri la lucruri nu prea ortodoxe. Asta a fost „ideea” CPUN-ului să intre or să iasă, cine vrea din ţara asta. Şi aşa a şi fost. Am trimis „ambasadorii” pe care i-a trimis şi Fidel Castro americanilor. Polonezii vindeau de toate şi în ori ce loc. În tren, pe stradă şi materiale şi produse de consum, ciorapi şi multe nimicuri. Cu această ocazie, după şapte ani de cafea „nechezol” am reuşit să bem şi noi o cafea, cafea.
Şi la încălţăminte înlocuitorii, înlocuiesc materialele tradiţionale din care se executau aşa ceva. Erau atât de durabili ca şi aceia făcuţi pentru îmbrăcat morţii.
14 septembrie. Unguri-l dau jos pe Kadar Ianoş şi-i ia locul Grosz. Ocazie cu care şi ei se dezbară de comunişti.
15 Septembrie Ceauşescu vizitează Iaşul iar în 16 Suceava.
De la Şcoala Generală cu clasele I-VIII Nr.-6 Baia Mare primesc o hârtie în care mi se precizează că:”În cazul în care fiul meu, elev al acelei şcoli, va avea un accident de circulaţie numai eu sunt vinovatul”!!!
13 octombrie şi Germania de Est renunţă la comunism.
15 octombrie Ceauşescu vizitează judeţul Bistriţa-Năsăud.
29 octombrie. Ziua Recoltei. Nu s-a putut cumpăra numai fructe şi legume, alte produse nu erau şi nu erau must, pastramă, mici, nimic.
15 noiembrie România –Danemarca 3-1. Suntem calificaţi pentru Turneul Final de Fotbal.
19 noiembrie şi Cehoslovacia renunţă la comunişti. Este ales preşedinte scriitorul Vaklav Havel.

20 noiembrie începe Congresul al XIV-lea al PCR.
20 noiembrie Bulgari-l dau jos pe Teodor Jidkov şi renunţă şi ei la comunişti.
22 noiembrie Ceauşescu se realege Secretar General al PCR.
28 noiembrie-2 decembrie ni se taie gazul pentru a realiza economii.
!7 decembrie. Duminică.(Ceauşescu vizita Iranul de unde după două zile se întoarce) După orele 16 se văd pretutindeni în oraş soldaţi prost echipaţi şi neglijenţi care fug în toate direcţiile. N-au arme asupra lor. Ajuns acasă am ascultat „Europa Liberă” sub o pătură de unde am aflat că ceva se întâmplă în Timişoara, ceva foarte grav. În 19 se trage cu armament militar. Tot în acea zi se declară „starea de urgenţă”
22-Mitingul din Bucureşti. Ceauşescu cu suita fug cu un elicopter la 12,55. Anunţul l-au făcut la TVR, Caramitru şi Dinescu.
25 decembrie Elena Ceauşescu şi Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi şi împuşcaţi într-o unitate militară din Târgovişte.
26 decembrie. Se dă un decret pentru decorarea eroilor Revoluţiei. Se abrogă decretele prin care se interzicea întreruperea sarcinii, „colectarea” de părţi sociale, nu se vor mai cere atâtea condiţii pentru un buletin de oraş, se plătesc foile de boală, se reduce kw la 65 de bani.
31 decembrie se desfiinţează securitatea. Comandanţii ei sunt arestaţi. Se enumără proprietăţile TOVARĂŞULUI: 22 palate în Bucureşti şi în judeţe. 16 „case” de vânătoare.

21 iunie 2005 se „naşte” un nou partid Partidul Stângii, partidul care recunoaşte pe Ceauşescu ca cel mai important om politic din secolul trecut. Este un partid care-i va cânta osanale defunctului. Persistă o întrebare: „de ce dacă se ştie cât rău a făcut un om i se mai dedică şi osanale. Problema este simplă. Între un rău oscilant, pe care ni-l propun azi guvernanţii şi care încă nu ştim unde va ajunge, deoarece, acum „minciuna-i la capul mesei”, oamenii preferă acel rău cu care s-au obişnuit, ştiu până unde merge şi cum să-l facă suportabil pentru a putea vieţui.

Epilog

Mulţi dintre acei care vor reuşi să lectureze aceste pagini, vor încerca probabil să facă o sinteză a celor citite. Aşa se face de regulă. Scopul acestei cărţi este de-a impune ca acea sinteză, dacă se va face, să poată împlini acel deziderat, dar cartea însăşi este un îndemn în a face ca acea sinteză, să fie o sinteză a vremurilor prin care timpul ne învolburează viaţa. Toate cele mai înainte derulate sunt o avertizare către fiecare că, acum mai mult ca altădată „Deşteaptă-te române” să nu fie luat la figurat ci aşa cum se spune aşa să fie aplicat. După atâtea „poveşti politice”, în final rezultă că „boborul român” este umărul pe care se sprijină politicienii să-şi rotunjească averile de la bunii alegători. Cineva ar putea spune că ne roade invidia. Greşeală mare. Să analizăm, doar în câteva replici, cu ce replici, ce slogane de „ să trăiţi bine” ,ne împingeau „actualii” şi ce fac ei acum când ei sunt pe val. S-a ajuns ca să se verifice pensiile. Lucru deosebit de lăudabil. Ciudat că nici-un pensionar dintre „recalculaţi” nu sunt mulţumiţi de „recorelare”. Dar cu această ocazie s-au aflat „premize” de-a re impozita pensiile. Brava lor. Lunar mi se iau 2 milioane la CAS şi n-am primit nici măcar o reţetă gratuită sau compensată. Chiar şi „controlul periodic al sănătăţii” care este stipulat în lege, trebuie plătit de angajator, nu ţi-l face dacă nu plăteşti. De 15 ani trebuia să ne deconteze biletele de deplasare, să ne de-a bonuri de masă, toate prevăzute de lege, dar le este ruşine s-o facă pentru noi, pentru ei în schimb află şi bani şi timp să-şi voteze „legile bunăstării lor”. Mai nou şi-au propus „Înmormântări naţionale” Desigur că aceste lucruri ar fi putut fi scrise într-un articol de ziar. Este trist dar „independenţa „ ori cărui ziar se poate constata într-o singură săptămână. Nu este vorba de-a incita oamenii la vre-o revoltă, care nici nu se poate face. Dacă vă uitaţi puţin prin istorie, războaie la intervale mai mici de 20-30 de ani numai Statele Unite-ş pot permite, în alte state ale lumii nu există asemenea „posibilităţi”. Durerea noastră este de ce ori ce guvern, exceptându-l pe acel din 1926, privesc propriul popor ca pe inamicii lor. Nu credeţi. Veţi crede când veţi constata că :TVA-ul impus recent, preţul carburanţilor, al energiei, ale alimentelor nu vor fi prohibitive, vor lipsi multora deoarece salariile…sunt de lumea a III-a, adică ale acelora cărora nu le trebuie încălţări, haine şi mâncarea sau le mai pot lua cu mâna din copaci. Dacă dânşii propun moda aceasta, nu ar fi mai bine ca tot dânşii să ne prezinte această modă, ştiind că „peştele de la cap se-n pute” şi despre haine este doar o singură poveste cu: „hainele împăratului” deci nu ale golanilor.
Aveţi ca documente ultimii trei ani ai „epocii de aur”. Am suportat mizerii care eu care le-am trăit nu-mi vine să cred, nu reluăm vicisitudinile suferite de întemniţaţii politici, ori izolări de familii, dispariţii, acestea au fost condiţiile „oferite” întregului popor român. Dar cred că toţi acei care au trăit acele timpuri, savurează zbaterile din „ultimul an de domnie a lui Ceauşescu” când debusolat total de Gorbaciov, încă din ziua când au fost la Congresul de la Berlin, a cărui gazdă a fost Erik Honeken şi după ce a auzit ce a auzit acolo, după ce a văzut că aproape săptămânal îi cade câte un „prietin” se zvârcolea ca şoarecele în cuşcă, prin toată ţara nemaiştiind ce să facă, sau ce ar trebui să facă, poate că făcea unele încercări de-a cerşi încă un mandat de la „poporul lui”
Sigur că dacă vorbim de „Poarta tristeţii” nu s-au epuizat toate necazurile cu betonarea lui Ceauşescu, dar se poate învăţa şi de aici că propriului popor nu este bine să-i întorci spatele numai pentru că este sărac. El ţi-a dat votul, tu dă-i mâna şi scoate-l de acolo de unde tot politicienii l-au băgat!

BAIA MARE- 28 iunie 2005