La următoarea şedinţă a Clubului Epigramiştilor “Spinul”, carte s-a ţinut în 16 martie 2004, cu toate că “ordinea de zi” prezentată de Domnul Şiman a fost cam lungă, neaşteptat de lungă, s-a trecut la citirea epigramelor cu temă, ce intrau în discuţie. Era vorba de acele epigrame care să fie trimise la Concursul de epigrame de la Bacău şi cele care urmau să întrunească girul tuturor participanţilor care să fie trimise la Epigrama din Bucureşti, epigrame după care se va face rating-ul clubului nostru, şi nu numai. Tema anunţată pentru această zi era: “Capul face, capul trage”, temă destul de anevoioasă la care au prezentat variante doar Domnul Micle, Găinariu, Filip şi Şiman. De fapt toată şedinţa s-a axat pe punerea de acord asupra metodologiei de selecţionare a epigramelor care urmau să fie trimise pentru a ne reprezenta calitatea muncii clubului nostru. Operaţie nu prea simplă, ţinând cont “că toată lumea-şi laudă calul” dar şi faptul că nu se poate determina cu exacitate acest lucru deoarece epigrama este în primul rând cerebrală, apoi trebuie să fie o poezioară care să fie plăcută la citit, să respecte regulile prozodiei, să aibă o poantă bună, şi nu în ultimul rând depinde de percepţia cititorului şi chiar de starea lui psihică şi temperamentală. De aici se vede că acest lucru nu este de loc uşor. În final prin vot deschis s-au hotărât asupra acelor epigrame, care s-a considerat că au întrunit unele dintre aceste condiţii. În afară de cei citaţi mai sus erau prezenţi la cenaclul şi Domnii Bud, şi Ion M. Mihai.
A doua temă care s-a dezbătut era participarea Clubului “Spinul” la Concursul de epigrame din 13 Aprilie de la Vişeu. Pentru această manifestare s-a expus membrilor Cenaclului, modul de jurizare a lucrărilor, ţinând cont că Domnul Şiman a fost în juriu şi la precedenta desfăşurare a concursului. Toate ar fi bune dacă mijlocul de transport ar fi independent de intreprinderea de transport a cărui autobus se întoarce imediat după deliberare. În acest caz, partea, să spunem mai frumoasă, întâlnirea cu colegii de pe alte plaiuri, o bârfă la un pahar de vorbă, se desfăşoară fără participarea vreunui membru al cenaclului nostru. Dacă acea maşină s-ar putea întoarce în jurul orei 17 şi concursul şi-ar avea rostul pentru cenaclierii noştri. S-a constatat că, membrii Clubului care au maşini personale, le-a scăzut de mult pofta de condus, unii “n-au avut întâlnire” cu maşinile lor de mai bine de trei-patru ani, aşa că problema transportului a rămas tot în sarcina lui Şiman, care avea o promisiune pentru un microbuz.

Au vorbit frumos şi din suflet fiecare. Domnul ing. Micle Mircea i-a dedicat un poem pe felicitarea de aniversare de circa patru pagini, în care aduce elogii activităţii depuse de Domnul Bud Nistor, care este un om pe care viaţa necazurile şi boala nu l-au învins şi astăzi ne bucurăm de prezenţa lui şi a muncii sale intelectuale şi culturale pe o arie şi de un volum impresionant. De fapt cam toate articolele despre AURUL VERDE din publicaţiile Maramureşului dânsul le-a scris, atunci cînd s-au făcut diferite publicaţii cu suplimente de lectură, reviste din capitală şi de aiurea, au dorit să-i publice materialele pertinente pe acest sector dar şi epigramele, diferite semnale de alarmă privitoare la tăierile pădurilor. Domnul ing. Nistor Bud ne-a relevat câte ceva despre munca, cuprinsă în volumelor scoase de sub tipar şi dacă pe acestea le cunoaştem, în ultimul timp, Domnia Sa lucrează şi este în curs de tipărire, o carte de referinţă despre personalităţile silvice ale Romîniei, carte în care vom vedea şi alte fiinţe preţuite de poporul nostru. În final, la un pahar de tărie, alune şi cozonac de casă, l-am felicitat fiecare şi de ce să n-o spun şi cu oarecare invidie, cu gândul la piramida de realizări ridicată de Domnul ing. Bud, care de la nivelul Domniei Sale este şi utilă, dar şi instructivă pentru ori cine iubeşte omul şi natura. Nu se putea să n-am şi eu invidia mea personală. Mă uitam la sărbătoritul nostru care, aşa cum spune şi cântecul, îşi sărbătorea primăverile, pe când eu, an de an îmi sărbătoresc…toamnele. Bogat şi deosebit de frumos a fost portretul făcut de Domnul Ion M. Mihai în ziarul local din 20 martie despre această aniversare a zilei de naştere a Domnului Bud, unde îi reconsideră toată viaţa şi activitatea dânsului, activitate întradevăr de invidiat. Un lucru specific domniei sale, este că ori cu ce fel de activitate a avut tangenţă, a abordat-o cu deosebită atenţie şi seriozitate, conferind-ui valenţe neizbutite de alţii. Aici se pot enumera toate realizările Domniei Sale: viaţa de familie, cariera, şi scrisul pe care noi îl vedem doar sub formă de cărţi, articole, eseuri, dar dânsul are multe proiecte făcute sau la care a îndrumat pe alţii, care sunt nişte cărămizi fantastice pentru acei care şi le-au dorit.N-am putut să-i urăm mai multe dacât ceea ce ne dorim fiecare: sănătate, succese şi nu ne-am supăra nici dacă am avea şi bani. Ca o veritabilă gazdă doamna Găinariu ne-a oferit cunoştinţele domniei sale în organizare şi desfăşurarea unor asemenea momente, tecând prin ele şi cu ele într-o undă de melancolie specifică oamenilor care pot supraveţui şi prin propriile lor amintiri. LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE DOMNULE ING. BUD NISTOR îţi urează şi cu această epistolă Clubul la a cărui înfiinţare ai contribuit. Aşa cum se întâmplă în momentele în care ne simţim bine ne-am gândit şi la cei în suferinţă şi s-a mai vorbit de necazurile lui Şiman dar şi de lovitura dată de soartă colegului nostru BAICU CAPUL, artistul, pictorul, de fapt profesorul de sport din Baia Sprie, un alt valoros membru al Clubului care a avut neşansa să i se amputeze un picior.
Am rămas înţeleşi ca pe 29 martie să ne mai vedem, când precis că vom hotărî tot ce azi nu s-a putut, sau încă n-am avut elementele necesare respectivelor probleme, pentru a putea rezolva ceva. Să nu uitaţi că şi Şiman are aniversarea tot în primăvară. Recitind articolul am văzut că numele Domnului Filip este doar pomenit. M-am gîndit cum de s-a întâmplat acest lucru? Rememorând întreaga adunare am constatat că dânsul puncta exact când trebuia şi ce trebuia, caz în care lucrurile par normale, intrinseci. Cam aşa a arătat “Şedinţa noastră” şi ne-am bucurat că nu ne-a deranjat nimeni “dezbaterile”, de la început până la sfârşit fiind doar acei care am intrat de la început.

Nu sunt superstiţios şi nici n-am dat mare atenţie influenţelor pe care le are natura asupra cursului vieţi oamenilor, dar dacă aţi fi văzut cum arătau membrii cenaclului Spinul în Şedinţa din 4 mai, aţi fi văzut că eclipsa de lună care se preconiza în acea noapte ne-a influenţat pe fiecare în rău, nu în bine. După spusele unora efectul va dura până la ora 18 când se pare că scăpăm de neplăcuta stare generată, probabil de acest fenomen ce pare a fi mai mult social şi mai puţin astronomic. Ne-am adunat după cum ştim şi o facem de multă vreme, destul de punctual. Toţi care au sosit, erau liniştiţi şi-au ocupat locurile pentru o aşteptare care se părea că … am aşteptat-o degeaba. Domnul Mihai aproape n-a vorbit deloc. Câteva vorbe de complezenţă. Poate că tăcerea Domniei sale era impusă de acea şedinţă, pe care eu am considerat-o ca fiind ce-a mai infructuoasă dintre toate şedinţele la care am participat. Parcă numai de epigrame nu mai avea nimeni chef. La un moment dat mă gândeam că poate sărbătorind atât de frumos pe cei doi membri ai Clubului, să ne fi epuizat total euforia şi capacităţile de reluare în termeni scurţi a unei stări binefăcătoare muncii noastre. Cu toate acestea ne-am bucurat de cele două evenimente, care au fost emoţionante şi plăcute. Câteva epigrame bune, tot a citit Domnul Bud ocazie cu care ne-am mai revenit. A citit ceva şi Domnul Micle apoi a urmat Domnul Siman care de această dată “n-a avut chef de despicat firul în patru”. Starea fiind, cum v-am spus, s-au hotărât că nu vor trimite nimic la ziar deoarece mai au încă destule epigrame nepublicate, în aşteptare acolo. A mai citit ceva şi doamna Găinariu pe post de încercare, dar n-a insistat prea mult cu proaspăta-i creaţie. Totuşi pentru publicarea în ziar au rămas epigrame dintre cele oferite de Domnul Nistor Bud şi ale Gabrielei Medan, care cu toate că astăzi a lipsit, şi-a trimis prin curier epigramele atât cele din data de 16 aprilie cât şi pentru şedinţa de azi. Este vorba de trei “bucăţi” proaspete, care s-au dovedit a fi reuşite, după părerea celor care le-au analizat. Aşa că n-a fost chiar seacă şedinţa. După citirea procesului verbal al şedinţei, care a fost cât un cearşaf, Domnul Filip a încondeiat pe fiecare membru al cenaclului prin câte o epigramă bine adresată, colaj care a fost preluat la arhivă de Domnul ing.Bud. Domnul Şiman parcă enervat “de stările” acestui cenaclu, ne-a dat un extemporal frontal, dându-ne cuvinte de referinţă: ploaie şi pădure. Realizările n-au fost slabe dar nici n-au strălucit şi parcă şi această manevră a fost făcută numai pentru a marca starea de indispoziţie generală. Apoi am început să plecăm tot aşa de dezbinaţi precum ne-a fost şi munca. Primul a plecat Domnul Micle. La scurt timp a plecat şi Domnul Filip, apoi ne-a părăsit Doamna Găinariu. Domnul Mihai a plecat cu maşina Domniei sale, iar Şiman, Bud şi Rocneanu s-au regăsit într-o discuţie de suflet pe peronul… bibliotecii. A fost o şedinţă grea, apăsătoare şi parcă ne-am bucurat că s-a terminat. Singura plăcere a fost doar că ne-am mai revăzut odată unii pe alţii. Ne întâlnim pe 18 ale lui mai, probabil în alte toane.