Anul IV    Nr. 3 (15) septembrie 2009

SPINUL

PUBLICAŢIE A EPIGRAMIŞTILOR BAIMARENI

Umoristul este un om de bună dispoziţie amară.
(J. Renard)

POLITICE

PARTIDELE DE LA PUTERE

Eu, azi, deduc – iertaţi-mi fapta
Privind la ţărişoara mea,
Că ele nu-s de stânga, dreapta,
Ci, mai curând, de hăis şi cea.

Ioan Fârte Adi

BULĂ EUROPARLAMENTAR

Se mândreşte straşnic Bulă
Că-n bătrânul continent
Poartă ţanţoş o căciulă
De oier… în Parlament.

Romulus Filip

STATUL

Mă apără,-l plătesc din greu
Şi-i bine, totul aranjat,
Dar tocmai agresorul meu
Cel deghizat… e-acelaşi STAT!

Ioan Şiman

Revista este editată de către
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
în cadrul Programelor Culturale
Coordonator prof.dr. Teodor Ardelean

Tehnoredactare: Ioan Şiman Caricaturi şi coperta: Marian Lupu

ISSN: 1841 -9429

IPOSTAZE ALE EPIGRAMEI: POETICA

O epigramă nu e tocmai un riff de corzi progresive stimulate de buricul degetelor într-un mod repetitiv ca bază pentru crearea unei compoziţii muzicale mai ample. Evident. Ea nu are nevoie de un preludiu intens şi recurent de zăbovire migăloasă şi o stilizare îndelung cizelată. Ceva nu se potriveşte în imaginea unui trubadur cu glas suav recitând o epigramă stifoasă, apoi un alt menestrel cu o lăută în braţe, care-i îngână versurile. E mai degrabă un blitzkrieg la zi, relevant pentru folosirea unor anumite construcţii stilistice desprinse din existenţa “beligerant” — socio-istorică; construcţii accesibile şi familiare publicului. Versificat, intempestiv şi cu o tendinţă dezarmantă pentru ţinte (uneori îţi iese, alteori “tabăra” adversă îţi atacă flancurile cu propriile tale arme! — efectul de recul), planul de atac ar putea fi rezultatul unor fenomene de interferenţă şi implicaţie.

Expresivitatea unor îmbinări de cuvinte oferă un alt fel de comunicare receptorului. El poate fi intenţionat purtat către alte zone de joacă a sensurilor, ca mai apoi “linia de bătălie” să se deplaseze cât mai adânc pe teritoriul său de reflectare. Cititorul poate rămâne surprins de efectivitatea strategiei autorului. Vom urmări câteva ipostaze din anul IV, Nr.l (13) martie 2009 şi Nr.2 (14) iunie 2009 ale revistei “Spinul”, în care figurile de stil sunt pretextul unor manevre abile de obţinere a unor avantaje ce măresc efectul surprizei.

In epigrama După lungă aşteptare, de Ioan Şiman, observăm una dintre figurile plasticităţii şi anume, epitetul: “O fată scumpă te seduce, // Scăldată-n zgomotos ecou: // Vezi clipa ce noroc ţi-aduce… // Când colo, nu-i nimica nou.” Climaxul poeziei se clădeşte treptat într-o ademenire lentă, precum un miraj promiţător, iar epitetul te convinge, până la un punct, de concreteţea fonică a imaginii curând demistificată de ultimul vers. Un alt epitet în versurile următoare ale lui Ioan Fârte, Reclama – sufletul comerţului: “Vor să le tratez complet // Nişte dame ample-n graţii, // C-au citit pe internet // Cum că-s doctor în … vibraţii.” Determinantul (atr.) este elementul de rezonanţă al nucleului (subst.) care ne asigură de fineţea şi gingăşia damelor, oferind, totodată, o gestică comportamentală cât se poate de explicită. Seriozitatea se dovedeşte a fi una aparentă, întrucât poanta finală ne dezvăluie sufletul comerţului: curiozitatea sexuală.

Prof. Raluca Mărginaş

Cum epigrama e, de cele mai multe ori, rezultatul procesului de observare în diferite grade, figură de stil cea mai des folosită este comparaţia/analogia. Romulus Filip surprinde în raport de egalitate aproximativă conduita politicienilor din Senat manipulată de o mână invizibilă poporului şi dresajul automat al câinilor: “La romani era cu pâine, // Pe la noi dresaj de câine; // Scenă pentru oratori // Ca-n Senat … adeseori!” (Circul). Titlul următoarei epigrame de Mircea Miele, Gura calomniatorului, împreună cu termenul secund al comparaţiei din versurile: “… Ca şi gaura hidoasă // Ce-i a unei ţevi de puşcă”; se intensifică reciproc prin atributele negative.
Candidaţii se prezintă, de Vasile Ţîncaş conţine un raport subânţeles de inegalitate descendentă: “Fiecare-i cel mai breaz, // Pe un fond -monedă calpă — // Metafora produce un transfer de semnificaţii (valoarea spirituală cu cea comercială sau ipocrizia candidaţilor pusă în analogie cu lipsa de valoare a unei monede contrafăcute).
Ioan Fîrte cu epigrama Greierele: “… Vara cântă, iarna-aşteaptă / Ajutorul social”, foloseşte personificarea ca procedeu artistic pentru a da mai multă forţă mizei epigramei. Amuzamentul vine şi din simplitatea clişeelor care se află în imediata vecinătate, mediul natural.
Alte figuri de stil des utilizate în crearea unor picături fine de efecte vor fi analizate în următoarele numere.

Prof. Raluca Mărginaş

ZODIA LEULUI

MIRCEA MICLE

Luptă
Unii luptă, azi şi mâine,
Pentru-un codru mic de pâine;
Alţii luptă pentru-onoare:
Fiecare vrea ce n-are.

ZODIA FECIOAREI

VIORICA GĂINARIU

Prea multe vorbe

Spre-al legilor deznodământ
Se urcă unii la tribună,
De legi nu spun nici un cuvânt:
Doar apa-n piuă-i oportună!