VOIE BUNĂ ÎN DREPTATE

Balanţa dreptăţii

Ca oameni drepţi şi de calibru
Ei ţin dreptatea-n echilibru
Şi nu o lasă să se-ncline,
De nu primesc vreo… cinci chenzine.

Magistraţii îşi cer drepturi

Şi dacă azi e criză mare,
Pretenţii au la majorare…
Dar zac dosarele de jaf,
De-atâţia ani sub.. .munţi de praf.

Magistratul şi arhiva

Dacă intri în arhivă
Vezi dosarele stând stivă,
Aşezate pe butuci,
Că le-a pus la toate… cruci.

Mari dosare se prescriu

De douăzeci de ani în şir
Avem “deştepţi” la guvernare,
încât aproape că-i admir:
Cum ştiu să scape de… dosare.

Pensia noastră

Cu banii ce-i primesc lunar
Iîmi iau o sticlă de Cotnar,
Iar pe acei de la soţie
Ii las pe toţi la… farmacie.

Unde ne duc politicienii noştri

Ca strategi de mare clasă,
Astăzi veseli ne conduc,
Nu la muncă, nici la coasă,
Ci mai mult spre… balamuc.

Lauda unui ocrotitor al pădurii

Zice un baron fudul
Că e ocupat cu slujba
Şi nici astăzi nu-i destul
Cât a defrişat cu… drujba!

Comerţ stradal

Multe strălucesc pe lume
Ca şi aurul curat,
Insă unii prea fac glume,
Când îţi vând un… fals marcat!

La uşa “sfinţilor”

Vorba noastră strămoşească
E valabilă şi-acum,
Când la uşi stau gură cască…
Fac de zece ori un drum.

Rondelul unei fete

Limba mamii când o-nvată
Joacă, râde, cântă, plânge
Şi cânde cu dragu-nfaţă
Toate vorbece-s nătânge.

Când de mână, cald îl strânge,
Tata mare şi isteaţă,
Limba dragului o-nvaţă:
Joacă, râde, cântă, plânge.

Poate şi cu draci în sânge,
Unul murg şi cu mustaţă,
Cu tranzacţii o răsfaţă..
De-ar şti fata cum s-a frânge,

Limba mamii când o-nvaţă…

Întrebări care nu se pun

Mai naşte undeva o sfântă,
De-aceea marea se frământă ?

Din lacul de dorinţe ai
La Bătrâneţe de un ceai?

Pâmântu-nghite nebunie,
Ca hrană veşnică.. Se ştie ?

Din dragostea ce se revarsă,
A câta parte nu e farsă ?

Când n-ai cuvinte de lumină,
Te plângi că Luna e de vină?

Rondelul Coruptiei

Poţi s-atingi un ţel râvnit…
Ia şi tu şi dă-mi şi mie,
De oriunde-i anarhie…
Inchegăm un circuit.

La putere-o coţcărie,
Profilează să fim chit.
Să-mi ating un ţel râvnit,
Iei şi tu şi-mi laşi şi mie.

E sălbatic apetit ?
Noi suntem oligarhie ?
Va răspunde, vom conscrie,
Paznicul sau alt pârlit…

Poţi s-atingi un ţel râvnit!(?)

Ioan Siman

Proverbială

Dumnealui vrea numai partea;
Ce să facă şi cu cartea?

“Colocvii” pentru râs

Avem o ţară a cărui PIB pe mai mulţi ani, va trebui să-l plătească poporul român, altora. Guvernanţii care au făcut ce-au făcut, au făcut pentru ei. Noi va trebui să facem ceva pentru ţară.
Avem un preşedinte care-i membru de partid. A fost întotdeauna al lor, şi niciodată pentru ţară. Mai nou ţine slujbe, oare de’nmormântare?
Avem procese teritoriale cu alte ţări, pentru care România a plătit mult, să câştige ce alţii stăpânesc deja.
Am avut un preşedinte care a cedat teritorii altor ţări fără să fim în război, fără să fie ale acelora, numai să demonstreze dânsul cât este de gentlemen cu avuţia ţării. Este adevărat că cerneala care a folosit-o pentru a semna actul, i-a aruncat-o unul între ochi la Timişoara.
Avem un fost minister al agriculturii. Acesta desfiinţat fiind, îmbogăţeşte consiliile judeţene cu fostele “domenii ale statului”, adică pe membrii acestor consilii.
Avem 11 mii de km de cale ferată, care s-au făcut mai puţin de 9 mii, dar pe care se circulă cu “iuţeala maximă” 27 km/h. Ciciiiştii au uneori viteza de 47-50 km/h. întrebarea este: “vor pune la trenuri roţi de bicicletă, ori vor face linia ferată pistă de bicicletă?”, deoarece cele aproape 40 mii km pătraţi cu care este ocupată “burta ţării'” cu instalaţiile CFR-ului ar putea fi utilizate cumva.
Avem cultivatori sârguincioşi de canabis care sunt arestaţi şi avem guverne şi parlamente care cultivă prostia şi nu-i închide nimeni. Satisfacţia nostră este că am început să exportăm proşti şi altora.
Avem de patru ori mai multe localuri ce aparţin judecătoriilor, dar condamnaţii sunt de zece ori mai puţini.
Avem persoane pentru care treburile statului sunt mofturi de copil răzgâiat. Prin asta se vede cât de serios se “luptă unii pentru poporul român”. In schimb, Avem un preşedinte cu puteri miraculoase, care într-o singură zi, într-o fracţiune de secundă, mi-a micşorat pensia cu 147 lei(un milion patrusute şaptezeci de lei), spunând la televiziune cuvântul miraculos “recesiune”. In acel moment leul a pierdut aproape doi lei în faţa monedei Euro. Cred că după acest câştig major s-a felicitat. O şi merita dealtfel.
Avem mulţi oameni, care se plâng că în ţara asta nu se citeşte. Neadevărat. Se scrie şi se citeşte mult. Vilele “ălora” au nume, numerele de pe maşini sunt nume de oameni, în biserici îşi scriu numele pe picturi şi donaţii, mai nou nu se bat serii pe motoare pe ele se scrie pur şi simplu “Motorul acesta este a lui Gheorghe”
Avem un oraş cu o bibliotecă, un teatru, o casă de cultură şi cu mai mult de 120 restaurante, birturi, făgădaie, ori cum le-or mai spune. Unele dintre acestea sunt făcute în fostele cluburi ale sindicatelor.
Avem o primărie care a plantat copaci ornamentali. Un cetăţean de la blocul